Inchizand cicluri

Intotdeauna este bine de ştiut cand anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine in ea dincolo de timpul rezonabil, iţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află in afara ei. Inchide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi inchide şi să laşi in urmă momente ale vieţii, momentele care se incheie.
Ţi-ai terminat munca?
Ţi s-a incheiat o relaţie?
Nu mai locuieşti in acea casă?
Trebuie să pleci intr-o călătorie?
Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundandu-te in a revedea caseta şi a incerca să inţelegi cum şi pentru ce motiv se intamplară cutare şi cutare lucruri.
Dar te vei consuma degeaba şi la nesfarşit, căci in viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne indreptăm inevitabil către a inchide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge inainte.
Nu ne putem afla in prezent, ducand dorul trecutului. Nici măcar intrebandu-ne de ce. Ceea ce s-a intamplat, s-a intamplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi intarziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.
Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă!
De aceea, cateodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hartiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.
Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avanta. In viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile insemnate, aşa că ai de invăţat cum să pierzi şi cum să caştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul.
Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni inapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu incăpăţanare a filmului tău personal iţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va invenina şi amăra.
Viaţa nu se află decat inainte, niciodată inapoi. Dacă treci prin viaţă lăsand uşi deschise pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet?
Posibilităţi de a te intoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele?
Dacă le poţi infrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, inchide capitolele! Spune-ţi ţie insuţi că nu le mai vrei inapoi. Dar nu din mandrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea incăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.
Tu insuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te intorci. Inchide uşa, dă pagina, inchide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te intorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămane imobil sau static in viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte in viaţa ta.
Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cand ai venit pe lume, ai venit singur.
Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine insuţi, şi este o indatorire personală să inveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care iţi vine atat de greu să te desparţi astăzi.
A se desprinde este un proces de invăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, inchide, incheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.
Sunt multe cuvinte care inseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi inainte in linişte.
Asta e viata!