Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

luni, 30 septembrie 2013

Bilanţul Sufletului


April 24, 2013 at 1:40pm

Acum, imi contabilizeaz realizările pe anul care l-am incheiat, stau şi mă întreb dacă sufletul poate suporta noţiunea de bilanţ. Pentru că bilanţ al realizărilor concrete ştim să facem şi nemulţumiri faţă de ce nu am făcut până acum ştim cu toţii să avem. Mă întreb însă cum ar arăta un bilanţ al sufletului? Cred că unitatea de măsură ar fi clipa. Contrar obiceiului omenesc de a ne măsura viaţa în ani, cred că sufletul îşi măsoară existenţa în clipe. Pentru că ceea ce numim clipă  conţine în ea toată esenţa vieţii.

Aşadar, câte clipe am avut în acest an în care: am fost sincer cu mine însumi, am lăsat iubirea să mă cuprindă , am plâns, am râs şi mi-am permis să simt cu adevărat ce se petrece în sufletul meu , mi-am adus aminte de adevărul sufletului meu, mi-am ascultat inima, am văzut frumuseţea de dincolo de ceea ce pare urât; am văzut cu ochii inimii si m-am lăsat dus în curgerea miraculoasă a vieţii, fără intenţia de a controla viaţa; am trăit recunoştinţă sinceră; am simţit că sunt viu în întregime; am simţit că mă aflu în locul potrivit???
Nu ştiu câţi dintre noi stau pe plus la acest bilanţ şi nici nu e important. Cred că cel mai mare curaj de care putem da dovadă este simplul fapt de a ne autoadresa aceste întrebări. Şi să nu ne aşteptăm ca asta să ne facă fericiţi, însă cu siguranţă ne va face mai conştienţi. Şi unde putem găsi mai multă linişte decât în conştienţa de sine şi acceptarea deplină a ceea ce simţim şi a momentului în care ne aflăm…
Invitaţia mea este să simţim ce se întâmplă în sufletul nostru în fiecare clipă, căci aşa vom şti mai bine şi care sunt dorinţele lui…pentru următorul an sau, pur şi simplu, pentru următoarea clipă…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu