Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

marți, 20 mai 2014

Dr. Amo

Se aşeză întins pe canapea şi îşi spuse: 

"-Ceva trebuie sa se întâmple!" Şi apoi aşteptă să treacă.
Corpul doare. Îi era dificil să respire. Simțea aceste energii, stari ciudate de nelinişte. Acum era cea mai mare presiune dintotdeauna! Acum avea de facut o alegere interesantă: se închidea în el şi astepta să treacă sau continua să se afunde.

"-Energia nu are minte, nu-i pasă, nu are sentimente. Este doar energie şi este acolo pentru a te servi pe tine. Este acolo pentru a face orice alegi tu."

"-Nu vei fi niciodată fericit! Fericirea nu există pentru tine!"

"-Am fost învățat că avem libertatea de a alege. De ce aş alege sa fiu nefericit!? De ce!?"

"-Gata. Am obosit. Acum plec să-mi plimb monstrul, să mă regăsesc din negura care mă înconjoară."

Totul era deja obscur. Nu știa exact ce îşi dorea. De fapt știa, dar tot amâna! Știa unde si ce trebuia să îndrepte, dar momentan era prea amorțit, obosit şi plictisit de propria sa stare. Nu avea un loc al său în care se retrăgea, mereu era altul.





luni, 19 mai 2014

Manipularea emoțională

   Când dorim să obținem ceva de la cineva sau să rezolvăm o situație de conflict, conştient sau nu, apelăm la o întreaga gamă de metode: convingerea (persuasiunea), seducția, tandrețea sau agresivitatea. Puțini dintre noi devin conştienți de faptul că astfel, pe nesimțite, ne transformăm în manipulatori sentimentali.

Ce denotă manipularea prin emoții? 

După mine este clar un indice de slăbiciune, cel care se simte mai slab încearcă să manipuleze. Legea compensației! După alții este un semn de inteligență, o formă de adaptare şi o cale de a restabili armonia şi echilibrul în relația de cuplu sau într-o relație în general fie ea de prietenie, profesională sau relația parinte-copil.

Eu cred că manipularea prin emoții este un lucru  foarte negativ. Da! Mai ales dacă există şi vre-un interes ascuns şi egoist la mijloc.
Da, dacă se urmareşte anihilarea personalității celuilalt. 
Este gresit să încerci să transformi pe cineva în alt fel de persoană, cea care vrei tu sa fie. Este foarte greşit să încerci să îl faci să vadă realitatea numai după coordonatele tale. 
Distrugător mai ales unui cuplu, când intenția de manipulare poate însemna multa iluzionare şi lipsă de cunoaştere reciprocă.

Manipularea nu este bună nici dacă demersul este bine intenționat şi are o finalitate pozitivă. Nici dacă persoana care manipulează oferă dragoste şi încredere.

Manipularea este tot o forma agresivă de convingere, dar ceea ce-i conferă termenului o conotație negativă este faptul că cel mai adesea intențiile urmărite de manipulator sunt de cele mai multe ori ascunse. În plus, cel manipulat nici nu este conştient că este ținta unui atac, el nu cunoaste toate intențiile reale ale celuilalt, i se prezinta doar o perspectivă, când de fapt lucrurile stau diferit şi se urmăreşte cu totul altceva.

Cel mai bun exemplu pe care îl pot da şi care este şi destul de des practicat este şantajul prin intermediul sexului. Este tot o formă de manipulare prin emoții, ştiut fiind că actul sexual presupune şi participare emoțională. In foarte multe cazuri, este o metoda extrem de puternica de convingere.

Folosirea manipulării este cea mai agresivă formă de convingere, fie că este vorba de agresivitatea prin limbaj, care duce la dominarea psihica a celui slab,  fie folosirea de violenta fizica sau verbală.

Cred că sunteți de acord că oricare dintre noi am manipulat la un moment dat sau s-a simțit manipulat. Sunt unele persoane care recurg mai frecvent la aceasta practică, cel mai adesea tipul narcisist care îşi exagerează imaginea de sine, tipul demonstrativ, tipul labil afectiv, depresiv, pesimist sau celor cu tulburari de personalitate. 

Psihologia iubirii notează destul de frecvent astfel de cazuri de manipulare prin emoții, explicabile fie prin dorinta de a prelua controlul unei relatii (la persoanele dominatoare), fie prin nevoia de a fi iubit si a mentine cat mai mult timp o relatie.

Despre a fi asertiv


   Ce inseamna a fi asertiv? 

  Fiecare dintre noi are drepturi. Demnitatea noastra se naste din aceste drepturi. Nimeni nu poate trece peste ele fara voia noastra. In acelasi timp, si altii au exact aceleasi drepturi, pe care nu le putem ignora. Atata timp cat vrem ca altii sa ne respecte drepturile, si noi trebuie sa le respectam pe ale celorlalti. Acesta este principiul de baza al comportamentului asertiv. Asertivitatea naste increderea in sine, pentru ca cedam presiunilor doar atat cat consideram necesar. Putem face acest lucru pentru ca mesajul pe care il transmitem celorlalti este unul foarte clar despre cum dorim sa fim tratati. A fi asertiv inseamna a te comporta civilizat, rezonabil si obiectiv, inseamna a le transmite celor din jur informatii corecte despre ceea ce dorim sau simtim. A fi asertiv nu inseamna nici a fi pasiv, nici a fi agresiv, ci a fi undeva intre cele doua extreme.
   
   Pentru a fi asertiv, trebuie sa-ti cunosti drepturile. 

   Dreptul asertiv numărul 1: am dreptul să fiu singurul judecător al propriilor comportamente, gânduri și emoţii și să fiu responsabil pentru iniţierea și consecinţele lor. Comportamentul celorlalţi mă poate influenţa, dar în ultimă instanţă eu decid cum reacţionez la fiecare situaţie și cum o tratez. Eu sunt singurul care are cu adevărat puterea de a-și schimba gândurile, sentimentele și comportamentul. 

   Dreptul asertiv numărul 2: am dreptul să nu ofer explicaţii sau justificări ale comportamentului meu. Ceilalţi își pot exprima dezaprobarea sau dezacordul, eu am opţiunea să nu ţin cont de părerea lor sau să caut un compromis rezonabil. Ceilalţi pot încerca să îmi manipuleze acţiunile și sentimentele cerând justificări pentru ele sau încercând să mă convingă că nu am dreptate, dar eu rămân singurul judecător al comportamentului meu.

   Dreptul asertiv numărul 3: am dreptul să mă răzgândesc fără să mă simt vinovat. Ceilalţi pot încerca să mă manipuleze, cerându-mi o justificare sau acuzându-mă de iresponsabilitate. Este opţiunea mea dacă ofer o explicaţie și îmi asum consecinţele posibile ale acţiunii mele.

   Dreptul asertiv numărul 4: am dreptul să decid dacă sunt responsabil de rezolvarea problemelor altor persoane. Am dreptul să decid dacă și cât mă implic. Poate că acţiunile mele au cauzat indirect probleme celorlalţi, însă este responsabilitatea lor să și le gestioneze, așa cum și eu sunt responsabil de gestionarea propriilor probleme. Dacă nu îmi recunosc acest drept asertiv, ceilalţi pot să îmi manipuleze gândurile și sentimentele, învinovăţindu-mă pentru problemele lor.

   Dreptul asertiv numărul 5: am dreptul să fac greșeli și să fiu responsabil pentru ele. Sunt om, așadar supus greșelii. Ceilalţi pot încerca să mă manipuleze, să mă convingă că greșelile mele sunt de neiertat și că trebuie să plătesc pentru ele. Dacă las asta să se întâmple, comportamentul meu viitor va fi influenţat de greșelile trecutului și deciziile mele vor fi dictate de opiniile celor din jur.

   Cum poti actiona in virtutea asertivitatii? Trebuie sa fii direct, sa-ti exprimi gandurile, ideile sau nevoile, fara sa simti ca ar trebui sa te scuzi pentru ele. Trebuie sa-ti asumi responsabilitatea propriilor opinii, care nu sunt,
intr-adevar, adevaruri universale, insa sunt opiniile tale. Trebuie sa fii calm si sub control, sa nu-i lasi pe altii sa-ti influenteze raspunsul. De asemenea, politetea si obiectivitatea trebuie sa caracterizeze raspunsul tau; trebuie sa eviti atacurile personale.

   Pentru a avea o pozitie asertiva, exista strategii pe care poate multi dintre noi le-am aplicat fara sa fim constienti de ele. Una dintre aceste strategii este aceea a "discului stricat", folosita pentru a obtine raspunsul dorit la o cerere justificata. Trebuie doar sa stabilesti clar care este obiectivul si sa repeti, in diferite forme si contexte, respectiva cerere pana ajungi la rezultatul dorit. 
   Alta tehnica este aceea de abordare a criticismului. Uneori este dificil sa primesti critici fara sa raspunzi emotional la acestea si fara sa ai tendinta de a avea o replica la fel de critica. Pentru a evita aceste lucruri, trebuie diminuat potentialul critic al discutiei prin punerea accentului pe continutul critic, nu pe comportamentul criticului, prin controlul propriilor emotii negative. Interlocutorul nu trebuie intrerupt, el trebuie lasat sa spuna tot ceea ce are de spus. Trebuie sa ii confirmi partenerului faptul ca il asculti si ca ai inteles ce vrea sa spuna. Critica trebuie acceptata; poti fi de acord cu ea macar partial sau in principiu. Ultimul pas este acela de a te concentra pe rezolvarea problemei impreuna cu interlocutorul, de a gasi solutii practice impreuna cu acesta. O alta strategie este aceea de a invata sa spui "nu". Oricine are dreptul sa spuna "nu". In timp ce spui "nu", trebuie sa ai in minte cat te poate costa un "da" nedorit, ca timp, stres, resurse. Trebuie sa fii calm si sigur pe tine si convins ca este ceea ce-ti doresti.

   Asertivitatea este un comportament care se poate invata prin autocunoastere si prin exercitiu. O data dobandita, aceasta achizitie ne face sa ne simtim mai bine in pielea noastra si sa devenim mult mai eficienti.

   

  Este posibil să fim în orice situaţie asertivi? Teoretic da, practic probabil că nu. Există situaţii când discernământul ne va spune că este mai înţelept să cedăm, deşi avem senzaţia că ne călcăm pe inimă; alteori reacţiile şi sentimentele noastre vor fi mai puternice decât noi şi ne vor împinge spre fapte sau vorbe pe care mai târziu le vom regreta; la fel cum în alte ocazii ne vom lăsa să alunecăm pe panta manipulării din obişnuinţă, slăbiciune sau exasperare. Vestea bună este că, oricare ar fi rezultatul, nu trebuie să ne simţim automat vinovaţi. Cealaltă veste bună este că avem întotdeauna o altă opţiune.

   A fi asertiv este o chestiune de exerciţiu, dar şi de atitudine. O persoană asertivă caută respect şi înţelegerea propriilor opinii, sentimente şi acţiuni, dar le şi oferă în egală măsură celorlalţi. Ea interacţionează în mod matur cu cei pe care îi consideră agresivi, defensivi, acuzatori sau manipulatori.

   Este dispusă să trateze problemele, diferenţele de opinii sau conflictele cu cărţile pe faţă şi într-o manieră care nu lasă loc de interpretare. O caracterizează propoziţiile afirmative, care încep cu „eu” – nu în sensul egocentric, ci în sensul de asumare şi clarificare a propriilor sentimente, nevoi sau decizii. Îşi asumă riscul de a nu fi înţeleasă sau acceptată ca atare şi acţiunile sale nu sunt dictate de teama de respingere sau dezaprobare. Crede în „merit să îmi apăr drepturile, la fel cum şi cei din jur merită să facă la fel”.