Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

vineri, 29 ianuarie 2016

A tolera prostia

Cu aspecte de ghetou suburban născut din vanitate şi parvenitism, ori ca modernizare prost înţeleasă. Luată însă la pas, în tihnă și acordându-ne răgazul necesar am putea să înțelegem cum stau lucrurile. Şi pentru că asta îmi este firea.

Persoana întâi: eu tolerez prostia. Verb.

Să fii un om leneş sau un parazit este o dovadă de prostie. Avem potenţial egal să facem lucruri extraordinare şi preferăm să trăim în mizerie şi în sărăcie.
De ce să te dezvolți personal, de ce să faci sport şi să mănânci sănătos, de ce să înveţi să ai relaţii minunate, de ce să înveţi să faci bani şi să îţi câştigi independenţa financiară? Ce prostii nu!?

Pentru toate astea trebuie muncă şi tu nu ai chef. Eşti o putoare. Eşti o persoană leneşă. Şi implicit proastă. Îţi meriţi soarta şi suferinţele.

Dacă te infurii rapid şi eşti o persoană reactivă, nu poţi să amâni recompensa în viaţă şi faci credite ca să cumperi ceva ce nu ai neapărată nevoie acum, mănânci haotic și mult pentru că nu îţi poţi controla impulsul de poftă, îţi lipseşte empatia faţă de oamenii din jur.

Dacă îţi place să bârfeşti în loc să îţi vezi de existenţa ta, dacă îţi moare sufletul de invidie faţă de realizările altora în loc să te bucuri de realizările tale chiar dacă sunt mai mici, dacă faci sex cu partenerul de viaţă al celui mai bun prieten sau celei mai bune prietene, dacă îţi trădezi oamenii când aceştia ţi-au încredinţat încrederea lor, dacă minţi şi calci pe cadavre pentru a-ţi atinge scopurile, dacă nu poţi întinde o mâna de ajutor semenului tău aflat în suferinţă, atunci ai un caracter infect şi eşti foarte aproape să fii un mare prost sau o mare proastă. Depinde de ce scor ai la ceilalţi factori. Pentru că dacă stai excelent la restul punctelor tot mai ai o şansă să fii un geniu machiavelic rău intenţionat, dar nu eşti prost sau proastă.

De la frustrare la prostie e cale scurtă. Lucrează la frustrările tale şi înţelege că de tine depind rezultatele din viaţa ta. Dacă ai frustrări nu îi chinui şi pe cei din jur cu ele. Rumegă-le în liniştea ta interioară şi foloseşte energia acestor frustrări pentru a găsi soluţii la problemele pe care le ai. Te asigur că vei reuşi şi în acelaşi timp nu vei stresa la maxim oamenii din jur care probabil ţin la tine şi care au şi ei propriile frustrări la care caută soluţii.

Să vorbeşti prostii când tu nu ai citit în viaţa ta două rânduri despre un subiect. Când te educi şi te documentezi, abia atunci câştigi dreptul de a-ţi exprima o părere. Sunt oameni care şi-au dedicat întreaga carieră şi viaţă cercetării unui domeniu şi vine un ignorant şi aruncă cu mizerii din propria gură asupra muncii unor oameni pasionaţi şi dedicaţi.

Dacă eşti doar ignorant însă ai doar calităţi, s-ar putea să scapi cu basmaua curată şi să nu fii considerat o persoană proastă.

De ce tolerăm prostia!?

De ce o suportăm chiar și sub forma unei dulci ipocrizii asumate? Dacă ne prefacem ca tolerăm ușor, fără consecințe, asta nu înseamnă că aşa şi este. Nota de plată vine după ce ți-ai bătut joc de tine.

Opreşte iureşul de gânduri haotice pentru o secundă şi încercă să vizualizezi imaginea minţii tale.

Ce vezi?

Balanța ta interioară va oscila între a accepta sau a nega adevărul pe care l-ai văzut în sufletul tău.
Lupta cu cel care... sau o perfectă armonie între cei doi?
Indiferent ce se află în imaginea ta, conştientizează acel moment când rămăi tu şi cu tine, singur; responsabil de tot ceea ce eşti şi vei fi.
Este începutul călătoriei tale către interior. Dacă alegi să continui acest drum, tocmai ai luat una dintre cele mai bune decizii din viaţa ta.

Marea noastră majoritate credem că suntem fiinţe raţionale şi atât. Că emoţiile sunt cele care ne încurcă şi că, de aceea, trebuie să uităm de ele. Mai mult decât atât, mulţi dintre noi suntem convinşi că există decizii pe care le putem lua pur raţional, fără nici un fel de implicare emoţională.

Este prostia un rezultat (printre altele) al necunoaşterii de sine?

Ceea ce sunt se cristalizează lent în mine, apoi va fi nota finală a eu-lui meu și va trasa şi diferența de a fi într-un fel sau altul.
Atenție, prostia este evolutivă!

Și uite-așa clasăm ce nu se poate clasa.

Totul este de descoperit, de înțeles și de cunoscut.
Simte Învață Evoluează