Ego si faima

   EGO - Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”.

   Binecunoscutul fenomen al menţionării in treacăt a persoanelor importante pe care le cunoaşteţi face parte din strategia Egoului de a cîştiga o identitate superioară in ochii celălalt si, prin urmare, in propriii ochi, prin asocierea cu cineva „important”. Nenorocirea de a fi faimos in aceasta lume o reprezintă faptul ca ceea ce eşti este total umbrit de o imagine mentala colectiva.

   Majoritatea oamenilor pe care ii întîlniţi vor sa-si amplifice identitatea — imaginea mentala a ceea ce sunt ei — prin asocierea cu voi. Ei înşişi pot sa nu realizeze ca nu sunt interesaţi deloc de voi, ci doar de consolidarea sentimentului lor de Sine, care in ultima instanta este fictiv. Ei cred ca prin voi pot deveni mai mult decat sunt. Si urmaresc sa se intregeasca prin voi sau, mai curand, prin intermediul imaginii mentale pe care o au despre voi ca persoana celebra, ca Identitate Conceptuala colectivă foarte impunătoare.

   Supraevaluarea absurda a celebrităţii este doar una dintre numeroasele manifestări ale nebuniei Egotice din lumea noastră. Unii oameni celebri cad si ei in aceeaşi greşeală, identificandu-se cu fictiunea colectivă, imaginea pe care au creat-o in legatură cu ei oamenii si mass-media, si încep chiar sa se considere superiori muritorilor de rand. Drept rezultat, devin tot mai instrainati de ei insisi si de ceilalti, tot mai nefericiti, tot mai dependenţi de popularitatea lor continua, inconjurati doar de oameni care le hrănesc imaginea bombastica de Sine, ajung incapabili de relaţii autentice.

   De aceea este greu pentru o persoana faimoasa sa aiba relaţii autentice cu ceilalţi. O relaţie autentică nu este dominată de Egoul care creeaza imagini si se caută pe Sine. Într-o relaţie autentică exista o curgere către Exterior a atenţiei susţinute fata de cealaltă persoana, fără a se urmări împlinirea vreunui interes personal. Atenţia aceea susţinută este Prezenta. Ea reprezintă condiţia obligatorie pentru orice relaţie autentică, întotdeauna Egoul fie vrea ceva, fie, dacă e de părere ca n-are ce sa obţină de la celălalt, se afla într-o stare de totala indiferenţă, nu-i pasa de celălalt. Astfel, cele trei stări predominante ale relatiei de tip egoist sunt: dorinţa, întîmpinare de piedici in calea împlinirii dorinţei (furie, resentiment, învinovăţire, plîngere) si indiferenţă.

   Interpretarea de roluri: multiplele faţete ale Egoului

   Un Ego care vrea ceva de la altcineva — si care este acel Ego care nu vrea nimic? — va juca de obicei un anumit rol pentru a-si împlini „nevoile”, fie ca este vorba despre un cîştig material, un sentiment de putere, superioritate, impresia ca e special sau vreun fel de gratificatie, fie ea in plan fizic sau psihologic.

De obicei, oamenii sunt complet inconştienţi ca joaca respectivele roluri. Ei sunt acele roluri. Unele dintre roluri sunt subtile, altele sar in ochi oricui, mai putin persoanelor care le interpreteaza. Unele roluri au doar menirea de a atrage atentia celorlalti. Egoul se hraneste cu atentia celorlalti, aceasta fiind, in cele din urma, o Forma de energie psihica. El cauta atentia sub o anumita Forma, ca de exemplu recunoasterea, lauda, admiratia sau doar faptul de a se face remarcat intr-un fel sau altul, de a se lua cunostinta de Existenta lui.

   Orice sentiment de Sine conceptual — faptul ca ma vad asa sau altfel — inseamna Ego, acesta putand fi predominant pozitiv (sunt cel mai mare) sau negativ (nu sunt bun), in spatele fiecarui concept pozitiv despre Sine sta frica de a nu fi suficient de bun…in spatele fiecarui concept negativ despre Sine este ascunsa dorinta de a fi cel mai mare sau de a fi mai bun decat altii, in spatele sentimentului de superioritate si a nevoii continue de superioritate a Egoului ce afiseaza siguranta de Sine se afla teama inconstienta de inferioritate.

Cand rolurile dispar, ce vedeti?

   Din nefericire, in majoritatea cazurilor, in momentul constientizarii realitatii, ceea ce vedeti cand Egoul Pur este dezbracat de rolurile lui, este furie, cel mai probabil indreptata catre sot/ie sau partener/a.

   Ceea ce in mod obisnuit se numeste „a te indragosti” este de cele mai multe ori o crestere in intensitate a Dorintei si Nevoii Egoiste. Deveniti dependenti de cealalta persoana sau, mai curand, de imaginea pe care o aveti despre acea persoana. Sentimentul nu are nimic de a face cu Iubirea Adevarata, in care nu exista nicio urma de Dorinta.

Limba spaniola este cea mai onesta in ceea ce priveste notiunea conventionala de iubire: “Te quiero” inseamna atat „Te doresc, te vreau!” cat si „Te iubesc!”.

Cealalta expresie “Te amo!” care se traduce doar prin „Te iubesc!”, si nu are aceasta ambiguitate, este rar folosita — poate pentru ca Iubirea Adevarata este la fel de rara.

Ceea ce conteaza cu adevarat nu este functia pe care o indepliniti in lumea aceasta, ci daca va identificati cu ea intr-o asemenea masura incat ea sa preia controlul asupra voastra si sa se transforme intr-un rol pe care il jucati. Atunci cand interpretati roluri, sunteti inconstienti. Atunci cand va surprindeti interpretand un rol, insasi recunoasterea faptului acestuia genereaza o distanta intre voi si rolul jucat.

Acesta este inceputul eliberarii de rol.

Afirmaţie pentru schimbare.

    Convingerile nu sunt altceva decît tipare mentale obişnuite pe care le-ai invatat cand erai copil. Multe dintre ele îţi sunt utile, dar altele îţi pot limita capacitatea de a crea lucrurile pe care ti le doreşti cu adevărat. Este posibil ca ceea ce îţi doreşti sa nu se suprapuna cu ceea ce crezi ca meriti. De aceea, este foarte important sa fii atent la ceea ce gandesti, pentru a elimina convingerile care atrag în viaţa ta experienţe pe care nu ti le doreşti.

    Încearcă sa înţelegi ca fiecare lamentare pe care o rostesti (verbal sau în sinea ta) reprezintă o afirmaţie a unui aspect pe care nu ti-l doreşti in viaţa ta. Ori de cate ori te infurii, tu afirmi practic ca îţi doreşti mai multă mînie în viaţa ta. Ori de cate ori te simţi o victimă, afirmi ca îţi doresti sa continui sa fii o victimă. Dacă ti se pare ca Viaţa nu îţi ofera ceea ce îţi doresti, tu confirmi practic ca nu vei primi niciodată lucrurile pe care ea le oferă cu generozitate altor oameni, cel puţin pana cand nu îţi vei schimba modul de a gandi si de a vorbi.

    Chiar daca gandesti intr-un mod negativ, asta nu înseamnă ca eşti un om rău. Pur si simplu nu te-a invatat nimeni cum sa gandesti si cum sa vorbeşti corect. Tot mai multi oameni din întreaga lume incep sa inteleaga la ora actuala ca gandurile lor le modelează viaţa, atragand către ei experienţe corespondente. La vremea lor, parintii tau nu au stiut acest lucru, asa ca nu te-au putut invata cum sa procedezi corect. Ei te-au invatat sa privesti viaţa la fel cum au fost invatati ei de parintii lor. Din acest punct de vedere, nu putem spune ca au gresit. Au facut si ei cum au stiut mai bine. A sosit insa timpul sa te trezesti si sa incepi sa îţi creezi in mod conştient viaţa pe care ti-o doreşti, astfel încît sa fii cu adevarat satisfacut de ea.   

    Sunt câteva întrebări la care este important să avem mereu răspuns: Ce fac eu acum?, De ce fac acest lucru?, Ce vreau să obţin?, Unde vreau să ajung? Răspunsurile ne fac să fim responsabili de rezultatul faptelor noastre, ne aduc într-un punct zero de unde pot începe planuri noi, de unde putem obţine vindecări, stări de bine şi liniştea care ne ajută să ne trăim frumos viaţa.

Acest lucru se numeşte conştientizare.Pentru obţinerea unei astfel de stări este nevoie să ne punem în acord trupul, sufletul şi raţiunea.

    Cum facem acest lucru? Fiind atenţi la noi. Corpul mereu răspunde la acţiunea lui A face, iar sufletul la verbul Vreau. Calea prin care obţinem un rezultat final vine din raţiune, care oferă răspuns la întrebarea Cum. Este important să ştim mereu ce ne dorim sau ce vrem să facem. Uneori nu ştim Cum vom împlini aceste lucruri, dar dacă nouă ne este clar CE(?) vrem să obţinem, modalitatea apare. Vom şti cum trebuie să acţionăm pentru a ne atinge scopul.

    Pentru ca reuşita să fie deplină, primul pas este conştientizarea dorinţei pe care vrem să o vedem împlinită ori a nevoii de vindecare, dacă discutăm despre o persoană cu probleme de sănătate fizică sau cu tulburări emoţionale. Conştientizarea deplină a stărilor noastre, a fenomenelor care ne înconjoară, a stărilor sau emoţiilor pe care le trăim. Eliminand părerile de rău, frustrările sau alte stări care ne pot dezechilibra. 

    Noi alegem mereu câte ceva în fiecare clipă, iar alegerile ne construiesc viaţa. Totul depinde de noi.

 Afirmaţie pentru schimbare:

    "Exprim intenţia de A MĂ SCHIMBA!

    Mă deschid complet să accept tot ceea ce Universul are să îmi ofere şi mă deschid complet să accept toate creaţiile care îmi sunt potrivite mie.

    Astăzi, pun planurile mele deoparte şi mă deschid spre a observa cu claritate modul în care există lucrurile acum, aici. Îmbrăţişez schimbările, onorez lucrurile noi şi le permit să se manifeste în viața mea.

    Eu sunt deschis şi flexibil. Îmi place cum se schimbă totul şi sunt recunoscător pentru toate schimbările, căci acestea sunt daruri oferite mie, spre propriu-mi folos.

    Eliberez toate tiparele de gânduri care mă limitează. Sunt transformat!

    Eliberez toate credinţele vechi care nu îmi mai sunt de folos de acum înainte. Eliberez toate energiile care mă leagă în orice loc, timp, spaţiu, sau dimensiune, care nu îmi mai sunt de folos de acum înainte.

    Eliberez jurămintele de sărăcie pe care le-am făcut vreodată, în orice timp, loc, spaţiu sau dimensiune.

    Eliberez cu dragoste şi bucurie toate energiile joase din interiorul fiinţei mele ce sunt conectate la acele jurăminte. Începând din acest moment, îmbrăţişez energiile abundenţei şi Binecuvântării Divine în viaţa mea.

    Prin legea graţiei, a iubirii, a iertării, a karmei şi a divinităţii, eu rup acum şi dizolv toate jurămintele, contractele pe care le-am făcut, eventual, de-a lungul timpului, spaţiului şi în toate dimensiunile, care au putut să îmi închidă orizontul, mintea, inima şi sufletul de la experimente noi şi care au putut să îmi transmită cinism, lipsă de credinţă, înţelegere greşită sau negativitate legată de noi căi de existenţă, de schimbare, de transformare şi despre Puterea şi Prezenţa Spiritului şi a Iubirii din interiorul tuturor fiinţelor.

    Cred în abilitatea mea de a realiza orice doresc să realizez. Am încredere totală că sunt iubit şi susţinut în tot ce fac. Ştiu că sunt capabil de a face faţă oricărei situații cu curaj, stăpânire de sine şi răbdare, continuând în felul meu plin de încredere. Sunt plin de curaj şi doresc să preiau responsabilitatea totală pentru viaţa mea, pentru fiecare acţiune, fiecare gând, fiecare moment şi fiecare pas.

    Spun bun venit vieţii mele. Sunt puternic şi capabil. Sunt curajos şi plin de încredere. Eu sunt.

    Sunt plin de pace şi înțelepciune, sunt calm şi echilibrat. Ştiu că sunt aşa cum ar trebui să fiu şi ştiu că sunt pregătit pentru tot ceea ce îmi oferă viața.

    Sunt puternic şi capabil. Sunt conştient de măreţia mea şi o reflect în fiecare clipă. Am talente de împărtăşit, înţelepciune şi putere dincolo de imaginaţie; totul există în mine.

    Eu sunt tot ce ar trebui să fiu şi ce am nevoie să fiu.

    Astăzi mă iubesc aşa cum sunt. Sunt plin de încredere şi am o profundă cunoaştere a faptului că sunt iubit şi preţuit profund, exact aşa cum sunt. Sunt profund conectat în inima a Tot Ce Este, exact aşa cum sunt. Eu sunt şi acest lucru este suficient. Nu trebuie să fac nimic pentru a dovedi că sunt valoros."

Dacă fiecare ajunge să fie el însuşi, Pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenţi, înţelegători, împliniţi.

   Niciodată n-ai fost acceptat de părinţii tăi, de profesori, de vecini, de societate, aşa cum eşti. Toată lumea a încercat să-ţi aducă îmbunătăţiri, să te facă mai bun. Toată lumea ţi-a scos în evidenţă defectele, greşelile, slăbiciunile inerente oricărei fiinţe umane. Nimeni n-a pus accent pe frumuseţea ta, nimeni n-a pus accent pe inteligenţa ta, pe grandoarea ta. Simplul fapt de a fi viu este un dar nemaipomenit, dar nimeni nu ţi-a spus vreodată să-i fii recunoscător existenţei. Dimpotrivă, toată lumea bombăne, se plânge. Încă de la început, toţi cei care te înconjoară îţi spun că nu eşti ce ar trebui să fii, îţi dau sfaturi, îţi oferă idealuri mari pe care trebuie să le urmăreşti. Faptul că exişti nu e preţuit. Viitorul tău e preţuit, important e să devii cineva respectabil, puternic, bogat, renumit, nu doar un nimeni.

   Condiţionarea constantă a născut în mintea ta ideea: “Nu sunt suficient aşa cum sunt, lipseşte ceva. Şi trebuie să fiu altundeva, nu aici. Nu ăsta e locul în care trebuie să fiu, ci undeva mai sus; trebuie să fiu mai puternic, mai dominator, mai respectat, mai cunoscut”.

Mulţi oameni ţi-au transfomat mintea conform ideilor lor despre cum ar trebui să fii. Şi nu cu rea credinţă. Părinţii te-au iubit, profesorii te-au iubit, societatea vrea să fii cineva. Intenţiile au fost bune, dar înţelegerea a fost limitată. Ei au uitat că nu poţi transforma un trandafir în lotus şi invers.

   Tot ce poţi să faci e să ajuţi trandafirul să crească mai mare, mai colorat, mai parfumat. Îi dai toate elementele necesare transformării culorii şi parfumului – îngrăşământul potrivit, solul potrivit, îl uzi când trebuie – dar nu poţi să faci tufa de trandafiri să dea flori de lotus. Iar dacă începi să-i imprimi tufei de trandafiri ideea: “Trebuie să faci flori de lotus”, imprimi o condiţionare greşită. Nu numai că tufa asta n-o să poată să facă niciodată flori de lotus, ci întreaga ei energie va fi îndreptată pe un drum greşit, astfel încât ea nu o să mai dea nici trandafiri, căci de unde să ia energia de a da trandafiri? Iar când se va dovedi că n-au ieşit nici flori de lotus, nici trandafiri, fireşte că această biată tufă se va simţi frustrată, golaşă, nedemnă.

   Asta se întâmplă cu făpturile umane. Animaţi de cele mai bune intenţii, oamenii îţi transformă mintea. Într-o societate mai bună, cu oameni mai înţelegători, nimeni nu va încerca să te schimbe. Toată lumea te va ajuta să fii tu însuţi – iar să fii tu însuţi e cel mai bun lucru din lume. A fi tu însuţi îţi dă tot ce îţi trebuie pentru a te simţi împlinit, tot ce poate să dea sens vieţii tale. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi a te dezvolta conform naturii tale va aduce împlinire destinului tău. Asta e adevărata bogăţie. Asta e adevărata putere.

Dacă fiecare ajunge să fie el însuşi, tot Pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenţi, înţelegători, împliniţi şi bucuroşi că au ajuns Acasă.

Dacă vrei să găseşti adevărul, priveşte înăuntrul tău, priveşte-ţi propriile intenţii.

  

A sosit timpul sa  reevaluezi viteza si luciditatea cu care calatoresti prin viata. Viaţa nici nu te binecuvântează, nici nu te pedepseşte. Ea colaborează cu tine pentru a te ajuta să te trezeşti la adevărul a ceea ce eşti. Viaţa este învăţătorul tău; ea îţi oferă un continuu feedback, o continua corecţie, dar tu nu alegi să asculţi…
Dacă încerci să găseşti forma perfectă – serviciul perfect, relaţia perfectă – vei fi mereu frustrat. Lumea nu oferă perfecţiunea în această privinţă; ea îţi oferă pur şi simplu oportunitatea de a evolua şi de a te schimba.
Dacă te uiţi în jurul tău, vei vedea multe căi deschise autoexprimării; unele îţi vor cere să te adaptezi. E ok, e bine să fii adaptabil, e bine să înţelegi că acelaşi lucru poate fi spus şi făcut în multe feluri. Desprinde-te de ideile tale preconcepute, fiecare moment este nou şi fiecare situaţie cere ceva diferit de la tine. Fiecare experienţă ce vine spre tine te va întreba dacă eşti dispus să nu te mai cramponezi, dacă eşti dispus să ai încredere, dacă eşti dispus să păşeşti afară din timp.

Lumea nu-ţi poate oferi o viaţă stabilă şi previzibilă; toate lucrurile din lume se află într-un proces de schimbare, nimic nu e stabil şi previzibil. Nimic nu-ţi va oferi altceva decât securitate temporară. Gândurile vin şi pleacă, relaţiile încep şi se termină, trupurile se nasc şi pier. Iată tot ce îţi poate oferi lumea: evoluţie, schimbare, caracter tranzitoriu al lucrurilor.

Ca să pricepi ceva din această lume, trebuie să înveţi să priveşti dincolo de formă, către intenţia creativă; fii receptiv la intenţia aflată în spatele modului de exprimare a unei persoane şi vei vedea mai clar ce înseamnă aceasta pentru ea. A privi dincolo de formă este un alt mod de a spune “priveşte dincolo de propriile tale idei preconcepute“.

Ca să-l vezi pe semenul tău aşa cum este el în realitate, trebuie să priveşti dincolo de prejudecăţile tale despre el. Dacă vrei să-l cunoşti, trebuie să te apropii de el, să-ţi deschizi inima şi să-l întrebi care îi este intenţia.
Fiecare situaţie din viaţa ta îţi oferă oportunitatea de a căpăta o mai mare apropiere de ceilalţi şi o mai mare libertate. Dacă vrei să găseşti adevărul, priveşte înăuntrul tău, priveşte-ţi propriile intenţii. Atunci nu este cu putinţă să interpretezi greşit intenţiile altuia. Până nu vei înţelege că oricine este bun, îţi va fi greu să găseşti bunătate în tine însuţi sau în alţii. Renunţă la judecăţile pe care vrei să le faci, căci ele nu sunt altceva decât un atac lipsit de sens împotriva cuiva a cărui bunătate nu o poţi vedea.
Nu există fiinţă umană care să nu merite iertarea şi iubirea ta. Fiecare judecată pe care o faci despre aproapele tău vădeşte cu mare precizie ceea ce urăşti sau nu poţi accepta la tine însuţi; nu urăşti pe cineva decât în cazul în care îţi aduce aminte de tine însuţi…
Această lume este o şcoală şi ai venit aici ca să înveţi; a învăţa înseamnă a face greşeli şi a le corecta. A învăţa nu înseamnă a face tot timpul ceea ce este bine; dacă ai face tot timpul ceea ce e bine, ce nevoie ar mai fi să vii la şcoală?

Nu încerca să fii perfect, este un ţel nepotrivit; doreşte în schimb, să recunoşti fiecare greşeală pe care o faci, ca să poţi învăţa din ea. Perfecţiunea vine spontan şi fără efort numai atunci când spui adevărul, când renunţi la dorinţa de a-i impresiona pe alţii, când îţi abandonezi falsa mândrie.
Împărtăşeşte altora din experienţa ta, dar nu cauta să le-o impui, căci nu ştii ce nevoi au alţii şi nu este treaba ta s-o ştii; aminteşte-ţi de ceea ce este bun în aproapele tău şi în tine însuţi, recunoaşte-ţi greşelile şi fii tolerant faţă de greşelile pe care le fac alţii.

După cum crezi aşa va fi. Convingerile omului influenţează şi creează realitatea. Să crezi pe deplin în tot ce vrei să realizezi. Să simţi că deja ai primit sau vei primi curând. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.

Sinceritatea este cheia. Să cauţi să exprimi mereu, prin cuvînt, numai ceea ce simţi şi crezi din tot sufletul că este adevărat. Să alegi să faci numai ceea ce este în deplin acord cu idealul tău. Să fii tu însuţi în tot ce gîndeşti, afirmi şi întreprinzi. Iar ca să ajungi la asta, trebuie să cauţi permanent să te cunoşti pe tine insati/însuţi, să-ţi clarifici idealul, să renunţi la ideile inutile şi dăunătoare, cu alte cuvinte să devii mereu mai înţelept. Este cea mai mare realizare a vieţii unui om, pe care o poate comunica apoi şi celor din jur, chiar fără cuvinte, numai prin ceea ce este.

Despre "manifestările" oamenilor

Prins la mijloc…

   As pune titlul : Ceea ce era cândva o virtute, să fie azi un defect?
   Sunt expresii diferite, dintre care “a scoate castanele aruncate în foc de alţii” este cea mai potrivită. Să fii prins la mijloc, adică să ajungi să fii vinovat fără vină din cauza unei prietenii cu cineva. Mai mult, să fii prins în două prietenii care se intersectează.
   Intenţia mea a fost de a face un lucru bun pentru ambele, dar nu a ieşit cum era de aşteptat. Una dintre părţi nu a realizat sarcina, sau nu s-a ţinut de cuvânt, sau a dat informaţii greşite… iar cealaltă parte, superioară ca status, consideră actul “trădare”... Cel prins la mijloc, adica eu, care am făcut legătura celor două părţi într-o problemă în care nu aveam nici un interes, am cel mai mult de suferit. Sunt tras la răspundere în primul rând şi făcut responsabil pentru sarcina nerealizată; si în al doilea rând, de cel care consideră, citez: “ca ar trebui sa-mi fie rusine” pentru presupusa intentie de "tradare". În afară de rolul clasic al țapului ispășitor, eu, realizeaz şi startul comunicarii între cele două părţi, iar in final relatiile personale cu ambele parti raman acum viciate, conflictuale. Istoria se poate repeta în cele mai diverse scenarii, de la conflictele în familie, la asocierile între prieteni şi până la relatiile de afaceri.

   Ce ar trebui să facă personajul în acest caz? Să ţină cu una din părţi până în pânzele albe? Să încerce să faciliteze comunicarea, doar doar se rezolvă ceva? Să refuze învinuirea pentru o situaţie în care nu este vinovat şi să se retragă? Să îşi asume o responsabilitate nelalocul ei?
   
   Preţul de a fi drăguţ si bun la toate e că renunţi la visele tale, alegerile tale, dorinţele şi libertatea ta cel putin pentru un timp, in care alegi sa lucrezi penru ceilalti. Sau că împiedică ascensiunea în carieră. Sa nu uitam că viaţa e o competiţie, să-i ajuţi pe alţii uneori înseamnă să le dai o mână de ajutor ca să ajungă pe primul loc. Tu vei rămâne la coada clasamentului. Îţi va afecta încrederea în tine, respectul şi fericirea. Acestea vor depinde în mod strict de cât de mult îi poţi ajuta pe alţii, în ce măsură reuşeşti să le faci pe plac, cât de mulţi te consideră "nice"… Stresul de a nu spune niciodată “nu”, de a-i face pe toţi fericiţi, te poate îmbolnăvi în mod fizic sau psihic.

   Cum s-a format acest caracter? În general în copilărie, datorită valorilor insuflate de părinţi sau profesori. Din cauza acelor sfaturi pe care ni le dădeau, în genul: fi bun, fi drăguţ, ajută-i pe alţii, împarte cu ei, nu-i supăra, nu-i deranja. Ne-au convins că numai aşa ne vom face prieteni, vom fi iubiţi şi apreciaţi. Ne-au făcut să credem că e în avantajul nostru să fim "nice". Ne-au transformat în copilul ce l-a luat pe “DA” în braţe, în adultul care nu ştie să se impună. Ajungem să fim dependenţi de a fi nice. Ne temem că în caz contrar vom fi respinşi, vom rămâne singuri, nu vom fi plăcuţi de ceilalţi.

  Ştiu că din tot ceea ce am spus până acum am lăsat impresia că te îndemn să nu fi bun. Nu e deloc aşa. Te îndemn doar să fii bun, dar, fără să te laşi călcat în picioare.
  Trebuie să fii conştient de diferenţa dintre a fi o persoană drăguţă care din când în când merge prea departe pentru a-i mulţumi pe alţii, şi cea despre care se poate spune că suferă de “nice person syndrome”, care a devenit dependentă de aprobarea altora, sau ceea ce se mai poate numi un “people-pleaser”. Aceştia sunt acei oameni extrem de amabili pentru care e musai să îi mulţumească pe ceilalţi chiar dacă e în detrimentul lor.
   E bine să fii nice, e chiar important. Să răspunzi la nevoile cuiva face parte din buna funcţionare a socializării. Tot ce contează e să ştii când e cazul să te opreşti.Cel mai tare mă enervează aceia care exagerează într-atât încât au ajuns să spună că e rău să fii bun, sau prea bun. Cei care atunci când eşti bun te acuză te ipocrizie, sau de tot felul de intenţii. Care spun că a fi bun e o metodă de a-i controla sau manipula pe ceilalţi. Chiar atât de suspicioşi am ajuns încât să punem la îndoială bunele intenţii ale celor din jur? Chiar nu mai credem că există şi oameni buni?

   E ciudat şi oarecum trist să vezi o asemenea schimbare radicală de valori, ceea ce era cândva o virtute să fie azi un defect. Şi chiar de ar avea dreptate şi oamenii nice ar fi nişte manipulatori, totuşi, nu faptele contează? Ce e preferabil, să fii bun pe dinăuntru şi să faci numai bine oriunde mergi sau să-i calci în picioare pe toţi, să ai tot felul de intenţii, scopuri ascunse doar sa-ti realizezi planul?
Trebuie să fii conştient!
In concluzie:
Concentrează-ţi atenţia la interesele tale.
Nu spune “da” la orice.
Fă doar ce este esenţial. Nu-i ajuta pe alţii doar pentru că le e lene să facă un anumit lucru singuri. Daca ti se cere ajutorul si poti să le satisfaci anumite nevoi, e bine, insa nu toate mofturile.
Nu fă bine altuia când asta înseamnă să îţi faci ţie rău.
Renunţă la pretenţiile de a fi mereu pe placul tuturor. Astfel viaţa va fi mult mai uşoară, mai plăcută, mai bună.
Trebuie să fii conştient că e bine si să NU fi mereu drăguţ, să ai sentimente negative, să spui lucruri negative despre alţii, să-i refuzi. Doar pentru că ai refuzat pe cineva nu înseamnă că eşti un om rău. Nu trebuie să te simţi vinovat. În loc să te gândeşti la ceea ce nu ai făcut, aminteşte-ţi restul lucrurilor bune pe care ai putut şi ai vrut să le faci.
Nu-ţi cere mereu scuze când nu poţi să faci cuiva pe plac. Nu e o obligaţie, e o alegere.
Fă pe plac altora numai dacă vrei şi poţi, si doar daca aşa îţi cer ei.
Întreabă-te de ce contează atât de mult să îi mulţumeşti pe alţii?!

   Trebuie să redefinesti conceptul de a fi bun. Să înţelegi că nu e nicidecum sinonim cu fraier. Că a fi bun nu presupune să te laşi călcat în picioare, sau să ai obligaţia de a le face mereu pe plac altora. Fă-ţi un bine şi lucrează pentru tine. Alege un partener-prieten-asociat care să nu te manipuleze să faci anumite lucruri şi să abia pretenţia să-i faci întotdeauna pe plac ignorând nevoile şi dorinţele tale.
   Învaţă să spui nu, să refuzi, să contrazici într-un mod potrivit şi asertiv. Dar să te aştepţi si la conflicte atunci când îţi schimbi comportamentul. Oamenii se vor enerva când vor vedea că nu mai pot să profite de tine. Nu-ţi mai fă atâtea griji dacă cineva te place sau nu, că oricum nu îi poţi face pe toţi să te placă sau să te considere bun. Şi mai ales, să nu crezi că trebuie să dai şi cămaşa te pe tine ca să fii plăcut, acceptat, apreciat. Aminteşte-ţi că nevoile tale sunt cel puţin la fel de importante ca ale altora, dacă nu chiar mai importante. Ştii că dacă pui nevoile tale pe primul loc alţii te vor acuza de egoism. Dar stai un pic, e viaţa ta, ai dreptul la fericire. Ştii proverbul acela cu “Nu fă altuia ce ţie nu-ţi place.”? E valabil şi viceversa: “Nu-ţi fă ţie ce altuia nu i-ar plăcea!”.
   Ţine minte că ai resurse limitate de timp, bani, energie. Dacă le vei irosi cu alţii, te vei trezi într-o zi că tu nu ai nimic, nu ai făcut nimic pentru tine. Eu am păţit-o. Făcând tot felul de servicii altora, mă trezeam la sfârşitul zilei că nu mai am timp să fac şi lucrurile care-mi sunt mie necesare. Trebuia să stau treaz şi nopţile ca să pot avea grijă şi de nevoile altora şi de ale mele.
Când din impuls vrei să spui “DA” mai bine zici ceva precum: “Lasa-mă să mă gândesc putin dacă pot!”. Vei avea timp de gândire, să îţi dai seama dacă într-adevăr poţi să ajuţi şi vrei sau e doar un “DA” în spatele căruia se ascunde altceva.




Oamenii fac greşeala de a crede că e simplu să fii bun cu ceilalţi, să-i ajuţi sau să le faci pe plac. Se înşală. Totul are un preţ.

Aşteptări înşelate vs. înşelări aşteptate!

   De multe ori nu realizăm asta, dar aşteptările pe care le avem de la alţii influenţează felul în care aceştia sunt. Schimbând aşteptările pe care le avem de la alţii, putem schimba în bine sau în rău comportamentul acestora.
   Şi invers, noi suntem modelaţi de propriile aşteptări şi de ale celor din jur. Aceste aşteptări, aşa demne de ignorat cum par sunt cele care ne determină destinul.Ţie nu ţi s-a întâmplat niciodată să eviţi compania oamenilor care au prea multe aşteptări de la tine spunându-ţi mereu ce trebuie sau ar trebui să faci, să fi? Eu da… îi simt ca fiind sufocanţi, aşa că vezi bine ce afect au aceste aşteptări.

   Nu ţi s-a întâmplat niciodată ca cineva să se supere pe tine pentru că nu ai spus un anume lucru, nu ai reacţionat într-un anumit fel, nu ai făcut ceea ce “trebuia”!? Adică nu ai fost la nivelul aşteptărilor, pentru că nu erai conştient de ele.    Căutăm neîncetat iubirea ideală, relaţia ideală. Dar avem uneori parte de eşecuri sau, cel mult, de iubiri şi relaţii „călduţe”. Şi atunci când „nu mai merge”, e întotdeauna vina celuilalt. Pentru că nu ne iubeşte îndeajuns, pentru că nu ne-a îndeplinit aşteptările. Dar iubirea chiar aşteaptă ceva în schimb?
   Ne împovărăm cu bagaje de aşteptări, ale noastre, ale altora, care ne îngreunează viaţa în fiecare zi şi ne fac să o vedem ca pe un chin, când de fapt nu e decât închisoarea pe care ne-am construit-o singuri, ne lăsăm limitaţi de aceste ziduri construite din aşteptări.   Te-ai gandit cum ar fi sa trăieşti fără sa ai aşteptări din partea celor din jurul tău? Sa iubeşti necondiţionat, fără a te gandi ca trebuie sa primeşti înapoi? Sa dai, dar sa nu aştepţi sa primeşti? Sa fii prieten cu cineva, sa-i daruieşti din timpul si dragostea ta, fără sa aştepţi nimic în schimb?

   Trecand prin viaţa, învăţăm lucruri noi si cunoaştem oameni noi, cu unii ramanem în relaţii bune, pe alţii ajungem sa nu-i mai putem suporta…
   Dintre cei cu care ramanem în relaţii bune, exista persoane cu care dezvoltăm o relaţie mai stransa; fie ca este vorba de prietenie - în adevăratul sens al cuvantului - fie ca este vorba de iubire; si ajungem sa-i cunoaştem mai bine. Atat de bine incat in mintea noastră se formează o anumită imagine, iar, după un timp, aceasta imagine duce către formarea de anumite standarde legate de persoana respectivă: un nivel ridicat de inteligenta, un suflet foarte bun, bun-simt, etc.
   Mergand pe aceeaşi linie, am ajuns la concluzia ca aceste standarde dau naştere unor aşteptări, de exemplu, ai nevoie de mare ajutor într-o problema si, avand imaginea prietenului cel mai bun ori a iubitului sau iubitei, ca fiind o persoana foarte buna la suflet si generoasa, apelezi cu încredere la el sau ea. Din păcate, aceste aşteptări nu doar ca pot avea si efecte negative, ci de multe ori acestea le pot depăşi ca amploare pe cele pozitive.
   Cum asa? Sa luăm un caz concret, fictiv evident. O sa relatez din perspectiva masculină(!).

"Ai o iubită cu care eşti împreuna de ani buni; totdeauna a fost sinceră cu tine, te-a respectat, ti-a spus în fata ce avea de spus, te-a ajutat de fiecare data cand ai avut nevoie, o iubita ideala, ca sa zic asa. Ei bine, după toţi acesti ani, ti-ai format o imagine foarte buna despre aceasta persoana, plănuiai chiar sa te căsătoreşti cu ea. Poate, cine ştie!? Si, dintr-o data, totul se schimba. Intr-o zi, te trezeşti ca persoanei respective a început sa nu-i mai pese. A devenit egoistă, nu se mai gandeste decat la ea, îţi vorbeşte urat, strigă atunci cand vorbeşte cu tine, poate îţi mai arunca si cate un “cretinule” sau “esti un dobitoc” printre strigăte! Ei bine, cred cu tărie ca în momentul respectiv te cuprinde o stare de soc - eşti pierdut si nu îţi mai dai seama ce se intampla cu tine, cu lumea din jurul tau…
"-Te ştiam altfel…
-Nu mă ştiai altfel, ci ti-ai format nişte păreri, ai aşteptări de la mine. Sunt altfel decat crezi tu!"
   Si; după ce reuşeşti sa treci de starea de soc; si elimini varianta unui amant, începi sa te întrebi dacă nu cumva ai gresit tu. Si eu sunt de parere ca pe undeva ai gresit. In momentul in care ti-ai bazat relatia cu ea pe un set de aşteptări. Si te vei gandi ca nu asa trebuia sa abordezi relatia.
Totusi, ce se intampla in momentul in care persoana care spune ca nu ar fi trebuit sa ai aşteptări de la ea are, ea insasi, nişte aşteptări de la tine. Sa zicem ca in momentul in care iti spune - abia dupa un timp indelungat - ca eşti dobitoc sau nesimtit, sau mai stiu eu ce. Avea formata o imagine mai buna despre tine?
Eu sunt de parere ca nu este corect - fie accepti ca persoana de langa tine are nişte aşteptări de la tine, fie nu le accepti, dar nu le aplici nici tu.
   La fel pot sta lucrurile si în cazul unei prietenii: după un numar de ani, consideri ca cel pe care l-ai ajutat de cate ori a avut nevoie ar trebui sa iti returneze, oarecum, aceste favoruri. Pentru ca o relatie de prietenie sau de iubire sa mearga bine, trebuie sa existe un anumit grad de reciprocitate. Nu cred insa ca exista reciprocitate perfecta intr-o relaţie fie ea de iubire sau de prietenie, intotdeauna unul din parteneri ofera mai mult decat primeste.
   Si iata ca asteptarile, pe care le avem de la o persoana apropiata, formate de cele mai multe ori în subconstient pot zdruncina serios o relatie. Si atunci ce facem? Sunt asteptarile ceva inerent pshicului uman? Putem sa renuntam la ele? Sa fie, oare, calea cea mai buna o acceptare a faptului ca prietenul sau prietena, iubitul sau iubită pot fi atlfel decat credeam noi? Sau si asta ar duce, intr-un final la imposibilitatea de a avea încredere si, in consecinta, la ruperea relatiei?

   Nu poţi să schimbi aşteptările lor, dar poţi schimba felul în care reacţionezi, tu alegi dacă să ţi sau nu cont de ele, dacă le laşi să îţi controleze viaţa.
   Până la urmă numai tu poţi ştii de care aşteptări merită să ţii cont. Dar indiferent că să sunt sau nu pozitive aşteptările, e preferabil să le impui o limită oamenilor, să le fie clar că e viaţa ta şi vei face ceea ce ţi se potriveşte, nu ce aşteaptă ei de la tine. Nu e greu, dar nici uşor să faci asta. Nu există o metodă general valabilă.
   Pentru mine au fost de folos aşteptările altora, m-au făcut să am încredere în mine şi să lupt pentru mai mult. Dacă nu ar fi fost ei cu aşteptările lor, azi aş fi fost o altă persoană, una care se mulţumea cu orice şi care credea că nu e în stare de nimic.
   Doar din acest punct de vedere sunt bune aşteptările. În rest, numai de rău despre ele. Aşteptările sunt o mare sursă de stres. Fiindcă sunt nerealiste, exagerate. Pentru că nu suntem conştienţi de ele.

Renunţă la a avea aşteptări din partea altora. Cu cât mai puţine aşteptări ai, cu atât mai puţin vei fi dezamăgit.
Fă lucrurile pentru plăcerea de a le face, pentru că îţi pasă sau ţii la oamenii pentru care le faci, şi în nici un caz pentru ceva la schimb. Acceptă oamenii şi lucrurile aşa cum sunt.
Ţine cont de aşteptările lor dar trăieşte în funcţie de ale tale, pentru că tu te cunoşti cel mai bine, ştii de ce eşti în stare şi ce anume îţi doreşti cu adevărat.
Spune nu tăcerii. Când porţi aşteptări nerostite nu scapi de ele, ci le reprimi, iar acestea vor duce la formarea resentimentelor, furiei sau dezamăgirii.
Trebuie să te simţi bine în pielea ta, să fi tu mulţumit de ceea ce eşti, nu lăsa ca încrederea în tine, stima de sine să ă depinda de aşteptările altora.

Sarbatori religioase. Nume de sfinti. De ce toata lumea iti spune “La multi ani”!?

Lucrurile mici pe care le facem  şi le spunem au mare importanţă  în timp ce noi ne urmăm calea.
Un gest frumos poate să ia povara umerilor obosiţi pe drum. O vorbă bună poate îndulci inima precum o ploaie de vară peste florile însetate. Oare mai suntem constienti câtă bucurie vine din lucrurile mici şi simple!?


Au fost acele timpuri cand ziua de nastere sau de nume era sărbătorita într-un cerc restrans si intim. Fiindcă nu toata lumea avea acces la buletinul tău, nu toţi cunoscuţii ştiau cand ai sosit pe planeta asa ca sfera celor care îţi urau la mulţi ani, prosperitate si viaţa lungă se rezuma la familia care te cadorisea, prietenii cărora le făceai cinste la băute si colegii de serviciu cu care prajitureai.

Facebook-ul, schimba lucrurile radical. Nu zic ca în rău, dar în mod sigur s-au schimbat. Un număr mai larg de oameni au acum ocazia sa-ti ureze la mulţi ani fix de ziua naşterii, raportata cu precizie de gigantul zuckerbergian. Ziua de naştere, ascunsă atata timp în buletinul omului de rand, a ajuns “mainstream” pe Facebook – cu zeci si sute de mesaje, poze taguite, pupici virtuali si postari pe wall.

In offline, adevarata “zi aniversara” care ajunge la o masa mai ampla a oamenilor care te inconjoara este ziua numelui. Practic, de Sf. Maria jumătate din populatia Romaniei ureaza “la multi ani” celeilalte jumatati. De Sf.Gheorghe la fel: ai ocazia sa îi urezi din suflet toate cele bune vecinului de scara, vanzatoarei de la chiosc, cetăţeanului din fata ta la coada la Administraţiei Financiarare îşi completeaza numele pe o fişă sau chiar asistentei medicale cu ecuson in piept care îţi recolteaza analizele.

Iar în ziua în care te numeri printre sarbatoritii cu numele poţi primi calde urari si salutări de la administratorul de bloc, soferul de taxi, fostul coleg de munca de acum doua joburi care încă da mass sms-uri tuturor derivatilor de Gheorghe din agenda si asa mai departe. Aniversarea ta e la discreţia oricui – din orice parte poate ateriza un “la mulţi ani” cand te aştepţi mai puţin.

Onomastica e ca un fel de Facebook pentru oamenii din offline. Iti da ocazia sa zici din suflet “la mulţi ani!” unor oameni pe care nu îi cunoşti, cu care te vezi deloc sau sporadic si care n-o sa te cheme niciodată, dar niciodata la băute si prajituri de ziua lor.

Vorbe dulci sunt uşor de spus, lucruri drăguţe sunt uşor de cumpărat, dar oameni de treabă sunt greu de găsit. Viata se termină când tu încetezi să visezi, speranţa moare când tu încetezi să crezi, dragostea se termină când tu încetezi să mai ţii la cineva, prietenia se sfârşeşte când tu nu mai împărtăşeşti lucrurile cu prietenii. Aşa că împărtăşeşte totul cu cine crezi ca îţi este prieten, iubeşte necondiţionat, vorbeşte fără intenţii, dăruieşte fără motive, ţine la cineva fără explicaţii!! Fiti Fericiti MEREU!!!

""Bucuria lumii toată,
Zi de zi-n uşă să-ţi bată,
Bunul Univers să-ţi dea,
Tot ce îţi doreşti ş-ai vrea!"

Dr. Amo

"-Fericirea  este o inducție sau mai bine zis o stare de sine! Îți induci că ești fericit,  doar dacă ți-o spui ție însuți şi rămâi ferm pe poziție. Crezi şi îți spui: -Sunt fericit!"
Repeta asta în fiecare zi, ca o mantră.

"-În fiecare secunda poate fi muzica din fundal..."

"-Sunt doar citate din carte."

"-Dar oare ești fericit pentru că lucrurile din jurul tău merg exact cum îți dorești sau pentru că ți-ai creat o lume imaginară înăuntrul realității în care îți târăști leneș trupul şi implicit existența! Cum e?"

"-Are importanță!?
Ea este unica ta realitate, pe care tu o defineşti."

"-Ce rost are să înşir lucrurile pe care nu le am, dacă pot să le înșir pe cele pe care le am în suflet!? Fericirea este relativă, la fel cum sunt absolut toate lucrurile din jurul meu."

"-Exact."

"-Fericirea este, deci diferită pentru fiecare..."

"-Absolut." Îl întrerupse.

"-Este în fața ta. Atât."

Apoi începu să viseze.
................................................................................

Mica lecție de iubire

“Fiecare persoana s-a născut cu o misiune specială de a învaţa si de a evolua. Fiecare dintre noi alege o tema pentru viaţa sa, si va lucra, asupra unor lecţii de viaţa.” 

   M-am trezit pur si simplu născut pe acest pămant. Unii dintre noi nu si-au înţeles scopul, alţii l-au aflat pe parcurs, alţii l-au interpretat greşit, iar alţii nu l-au găsit niciodată. În vieţile noastre incredibil de pămanteşti ne luptăm pentru orice nimic. Adeseori fără un scop anume. Adeseori, grijile si ţelurile noastre sunt majoritatea materiale si lumeşti.  

   Îmi place sa cred ca vin pe acest pămînt cu un scop superior, acela de a face bine planetei Pămînt si locuitorilor ei. M-am născut pentru a evolua si pentru a facilita evoluţia celor din jurul meu. Împart celorlalti din cunoştinţele proprii, vindec, răspandesc din energia mea. Simt adesea ca nu am nici o legătura cu ceilalţi si chiar dacă de multe ori fac tot ce îmi sta în putinţă pentru a fi plăcut, sufăr adesea de sentimentul de izolare si înstrăinate. De multe ori mă simt singur si neînţeles. Am o sensibilitate deosebita fata de oameni, fata de tot ceea ce înseamnă substanţe chimice, dar si fata de violenta. Mă simt atras fata de un scop anume si “simt” ca trebuie sa fac un lucru anume  chiar dacă acest lucru înseamnă sacrificiu.

   Îmi place sa cred ca am un suflet frumos, care iubeşte mult…

  Mă confrunt cu dificultăţi de adaptare în familia în care m-am născut. Fata de membrii familiei din care fac parte mă simt legat mai mult “fizic”, dar nu neaparat si spiritual. Atrag fără voia mea relaţii dificile care implica uneori abuzuri, dependenţe emoţionale, infidelitati. Atrag de asemenea confesiunile celor din jur. Mă las antrenat în situaţii dificile si probleme familiale, în dependenţe (emoţionale, de substanţe, de oameni, de abuzuri) pentru a uita ca sunt ‘altfel’ decat ceilalţi. 

Nu aşteptaţi ca altcineva sa va rezolve problemele proprii. Oricine ar fi nu poate interveni!

Dragi suflete, scopul vieţi este sa invaţaţi sa aveţi limite sănătoase cu ceilalţi. Iubirea de oameni este cel mai sănătos mod de a trai cu ceilalţi în pace si armonie si in mare dragoste cu fiinţele care va iubesc în mod necondiţionat!

Oamenii tind sa ceară altora ceea ce lor înşişi le este greu sa dăruiască. Aşteptăm si cerem altcuiva ceea ce nouă ne este greu sa daruim… Iubire necondiţionată! Dacă aşteptăm ca altcineva sa ne facă sa ne simţim iubiţi, doriţi, sa ne facă sa ne simţim în siguranţa, ar fi timpul sa înţelegem ce se întîmplă de fapt. 

În primul rînd, ar trebui sa simţim toate aceste sentimente fata de noi înşine, apoi sa cerem altcuiva sa ni le ofere. "A iubi necondiţionat" înseamnă a iubi fără reţineri, îngrădiri, sau constrîngeri.Dacă noi înşine nu ne oferim o astfel de iubire, atunci care este punctul de referinţa la care raportăm iubirea care ne-ar împlini viaţa? Cum sa ştim ce căutăm, ce aşteptăm de la celălalt?

Pentru a şti ca exista o astfel de iubire, ar fi trebuit sa citim undeva despre ea, sa vedem un film, sau, undeva, cineva… sa ne fi arătat fatete ale ei. Lucrurile nu stau insa asa.

Ne-am născut stiind ce inseamna "a iubi necondiţionat".

Este un “dar” ce ne-a fost dat inca de la inceput. Odata insa ce sufletele noastre au imbracat forma umana, a aparut conditionarea care ne-a limitat credinta in iubire necondiţionată. A fost stearsa si inlocuita cu alte credinte despre lume si viata. Am invatat ca actiunile noastre declanseaza anumite reactii. Am invatat ca suntem buni sau rai. Am invatat ce este bine sa facem si ce nu. Acesta a devenit punctul nostru de referinţa, indepartandu-ne astfel de ceea ce ne este innascut. Odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experiente, parca nici nu mai speram sa-l regasim.

Si totusi, in adancul sufletului stim ca o astfel de iubire exista. Am fost invatati ca este o fantezie… ca tanjim dupa ceva inexistent… Nu este adevarat! Sufletul nostru tanjeste dupa acel „ceva” pe care-l cunoaste dintotdeauna!

Ar trebui sa ne alocam timp sa descoperim ce inseamna pentru noi iubirea necondiţionată, in loc sa depindem ca altcineva sa o facă pentru noi. Dacă nu ne este clar, dacă nu ştim ce înseamnă sa iubesti necondiţionat, atunci cum sa stim ce vrem de la ceilalţi? Ne asteptam ca cineva sa ne ofere un „ceva”, dar nu stim ce este de fapt acel „ceva” pe care ni-l dorim. Mergand pe un astfel de drum sunt mari sansele sa fim dezamagiti. Le vom atribui mereu altora puterea de a ne dezamagi, desi ei nu stiu ce aşteptăm de la ei. Dacă nu suntem capabili sa ne exprimam nevoile intr-o maniera clara, nimeni nu va sti ce cerem, ce ne dorim cu adevarat. Iar dacă noua nu ne este clar, cu siguranţă ca nu va fi nici pentru ceilalţi.

A gasi iubirea necondiţionată înseamnă a te gasi pe tine insuti.

Cand te-ai concentrat ultima data pe ceea ce esti tu intr-adevar? Citind aceste randuri, raspunsul iti poate parea usor, dar, de unde incepi? Unde incepe „drumul” catre iubirea necondiţionată?

Este nevoie sa treci prin experiente dureroase care iti produc furie si amaraciune. De ce? Care e lectia pe care o ai de invatat din acestea?

Fii recunoscator acelora pe care destinul ti i-a scos in cale pentru a te ajuta sa inveti aceasta lectie. Lasa deoparte resentimentele, chiar dacă acesti oameni te-au ranit. Este imposibil sa te iubesti necondiţionat dacă nutresti sentimente precum amaraciune, furie, vina sau orice alt sentiment care nu înseamnă iubire. Atunci cand privesti prin „binoclul” tau, vezi lucrurile in modul in care ai fost invatat sa o faci. De exemplu: Acea femeie ti-a lovit masina cea noua pentru ca tu nu meriti o masina noua, sau copiii nu te asculta pentru ca nu le pasa de tine, partenerul tau este nervos pentru ca il invinuiesti pentru lucruri pe care nu le-a facut. Ghinion! sau Nu ai noroc! Ti se pare cunoscut?

Concentrează-te pe ceea ce esti!

Eliberează-te de trecut, eliberează-te de durere, si iartă!

A ierta înseamnă a lasa deoparte resentimentele, furia, razbunarea. A te elibera de dorintă de razbunare asupra trecutului te va conduce catre iubire necondiţionată. Lumea nu-ti datoreaza nimic. Meriti, la fel ca toti ceilalti! Si  suntem aici, in calatoria noastra, pentru a-i ajuta si pe altii sa se vindece.

Învaţă sa te iubesti necondiţionat, stiind ce-ti doreşti cu adevarat si stiind ca esti capabil sa daruiesti inainte de a astepta sa primeşti din partea celorlalti. Acestia sunt primii pasi pe cărarea iubirii neconditionate…

Este importantă perspectiva din care privesti aceasta lectie, astfel călătoria iti va parea uşoară sau dificilă.

Alegerea mereu va fi la voi! Fiţi iubire!

Namaste!

Fericirea mea de azi...

   Astăzi, fericirea pentru mine este o contopire perfecta intre plăceri, responsabilităţi si concesii. Faptul ca iubesc si ca nu cer nimic in schimb, dar mai ales ca știu ca sunt iubit; si azi nu am avut nevoie de cuvinte ca sa ştiu asta. Astăzi spre deosebire de ieri știu ca iubirea se împarte in mai multe capitole și ca fiecare pagina are un înțeles aparte, un scop, iar cartea unde se afla povestea "tinereții fără bătrînețe și a vieții fără de moarte" trebuie parcursa pana la capăt. 

 Sunt fericit ca sunt deschis şi flexibil. Îmi place cum se schimbă totul şi sunt recunoscător pentru toate schimbările, căci acestea sunt daruri oferite mie, spre propriu-mi folos.

  Sunt fericit cu ceea ce am dar tind spre mai mult, si azi nu mă mai uit in ”oala” altuia, azi nu compar.
  Astăzi mai simt o urma a ceea ce a fost ieri, dar nu mai doare, sunt doar reziduuri de emotii din zilele trecute.

   Acea oboseala si lipsa de energie data de excese...  azi sunt satul de excese.
   Fericirea in final este in puterea ta, fericirea este in cei de langa tine, fericirea sta intr-o ”pereche de ochelari” care iti arata lumea altfel.

Si fericirea nu sta  zambete, ea trebuie sa fie o stare a constiintei! 

Azi sunt fericit fără motiv!

Ai grija de mintea, trupul si sufletul tau!

  Optimismul este o caracteristica personala si de el depinde reusita in viata si propria fericire.

    Desi lumea in care traim astazi se bazeaza foarte mult pe “imagine”, acesta nu este singurul lucru pentru care sa ne ingrijim de propria persoana cu regularitate.

    Stim, cu siguranta, ca frumusetea sufleteasca este de neinlocuit fiind cea care poate spori constant si cea pentru care iubim si admiram oamenii. Insa, daca putem avea un suflet frumos intr-un trup ingrijit, de ce nu?

Ingrijirea personala nu tine cont de virsta, de starea sufleteasca, de inaltime, kilograme sau profesie. Tine doar de respectul pe care il avem fata de propria persoana.

    Cu totii avem zile bune si zile mai putin bune, zile in care ne trezim cu “fata la cearceaf” sau zile pe care pur si simplu vrem sa le stergem cu buretele din existenta noastra. Unul din regretele pe care ar trebui sa le avem legat de aceste zile proaste este ca atunci nu ne “arde” sa avem grija de sufletul nostru, de aspectul nostru exterior si chiar de mintea noastra. Timpul pe care il pierdem “blocati” in acest punct nu ni-l inapoiaza nimeni. Si, din pacate, sufletul nostru si trupul nostru nu pot “striga”: Ai grija de mine si azi si maine si mereu! Ar fi ideal sa ne obisnuim cu o rutina in ceea ce priveste ingijirea noastra: sa avem grija de sanatatea noastra, sa facem miscare, chiar daca mergem doar la o plimbare usoara, sa cantam, sa dansam, sa mancam sanatos, sa citim si sa ne uitam la lucruri care ne fac placere, sa ne intalnim cu prietenii, sa ne ingrijim de aspectul nostru exterior, de corpul nostru, sa reusim sa ne incarcam doar cu energie pozitiva, sa ne bucuram de lucrurile mici si simple pentru ca ele constituie esenta.

   Sunt citeva amanunte pe care nu ar trebui le uitam niciodata atunci cind vrem sa ne ridicam moralul, si nu numai, incercam sa imbunatatim tot ceea ce avem, ne exploatam la maxim atuurile.

Nu uitati sa zimbiti!

Un zambet frumos si sanatos face mai mult decat credem. Si ca sa aratam bine, incercam sa zimbim cat mai des. Zambetul, ne face mai frumosi, ne ajuta inima sa functioneze corect, ne lumineaza chipul si ne pune in valoare!

"Nu exista femei urate, ci doar femei neingrijite." - @Valentin Dragomir

Despre fericire

Am scris titlul și m-am oprit. Am închis pagina. Am salvat înainte. Am redeschis. Și am văzut o mare de alb și două cuvinte. Iar în marea de alb zburda fericirea. A mea, a ta, a noastră. Fericiri diferite, puncte unite, văi separate, abis și din nou alb.
Am așezat cele două cuvinte și aș vrea să le explic. Să vorbesc despre fericire. Dar cum să explici fericirea și să transformi marea de alb? Mă pierd. Înot printre amintiri și o caut. O găsesc rapid: 23 de grade, soare, oameni frumoși. Ultima mea fericire.
Încă înot. Mă lovesc de alte fericiri și dau nas în nas cu trecutul. Ca un efect de domino, o fericire o descoperă pe alta. Și când una lipsește se creează vârtej. Mai puternic, mai aprig, mai dornic să cuprindă o nouă fericire.
Suntem niște ignoranți. Și eu, și tu. Când avem fericire, ne bucurăm. Râdem, construim, dăm din aripi. Apoi uităm. Uităm că avem deja fericire și ne zbatem într-o colivie sarcastică avizi să ne luăm zborul și să prindem alte fericiri. Toată viața suntem vânători de fericire. Niște nefericiți. Ne uităm după fericirile altora și fericirea noastră se stinge înnăbușit. O ignorăm, tăcută fiind și devenită neputiincioasă. E plămădită cu sudoare și alungată în milisecunde pe ușa din dos, căci în goana după fericiri uiți că îți dai la o parte propria fericire.
Există totuși oameni mereu fericiți, binecuvântați cu fericire. Oameni fără colivie pentru care darul suprem nu se exprimă în zerouri pe hârtie și carate în pietre. Sunt oameni care iubesc. Iubesc viața și viața le dă fericire. Sunt oameni care se bucură de fericirea lor. Nu o măsoară pentru că fericirea nu poate fi măsurată și încadrată în parametri tehnici. Nu poți sa spui azi sunt fericit, doar fericit, mai fericit, de 100 de ori mai fericit. Fericirea se simte și vibrează doar în pulsații pe minut antrenând cu ea, ca un tot, bătaia inimii, fluxul sângelui, oscilația creierului.
Ești un om fericit. Uită-te în jur și găsește-ți fericirea. E acolo, dar nu strigă, nu se zbate, nu te cheamă. Ar trebui să știi unde o găsești. Și din ignoranță brută, zilele se scurg, treci pe lângă ea și nici n-o observi. Dar ea așteaptă. Cuminte, sfioasă, răbdătoare. Nu pleacă nicăieri. Tu pleci de lângă ea. Și te mai și întrebi de ce n-ai fericire!

Și totuși când ai fericire? Când te plimbi noaptea, pierdut, te trezești brusc și vezi lumina lunii!? E parte din fericirea ta. Când te plimbi printre idei si ganduri și-ți cauți locul într-o mare de alb, cum fac eu acum! E tot parte din ea. De fapt, tot ce ai, și tot ce dai, și tot ce-ți vine-n cale sunt părți din fericirea ta.

Azi sunt fericit pentru că...

...mă pot schimba într-o maniera pozitivă şi mintea mea este acum nouă.

Mă eliberez cu bucurie de trecut. 

Sunt în pace.

Doresc să mă schimb şi să mă dezvolt.

Vreau să evoluez.

În lumea mea sunt singura autoritate, pentru că sunt singura persoană ce gândeşte în mintea mea. Sunt bine structurat şi echilibrat. 

Respir.

Mă relaxez şi am încredere în procesul vieții. 

Mă ridic pentru mine şi viața mă sprijină.

Creez acum o viața la care îmi place să mă uit.

Sunt împăcat. Mă iubesc. Mă aprob!

Sunt luat în seama şi apreciat în cele mai pozitive moduri. 

Sunt iubit.

Sunt liber să ma mişc şi trăiesc în armonie. Iubesc viața.

Simte Învață Evoluează

#ValentinDragomir

Melancolie de toamnă

   Îngălbenesc frunzele şi cad, iată-le cum vin mai aproape de noi. Zgribulite se adună grămezi la picioarele noastre. Toată vara au tînjit după privirile noastre, dar noi ne-am ţinut ochii mai mereu în pămînt. Acum au venit în calea privirilor noastre şi noi continuăm să le ignorăm, să privim fără să vedem şi, cel mult, le  mai împrăştiem cu picioarele din cînd în cînd. Doar cîteva fetiţe şi cîte-o bunicuţă le mai adună şi le aşează acasă între pagini de carte sau undeva pe-o măsuţă.

A venit toamna … cu frig şi cald, cu mere şi nuci, cu pere şi gutui… a venit cu dor de munte şi de alb, cu ale ei miraculoase, fascinante, copleşitoare rochii. Pregătiţi-vă, pentru că oricît de tare v-aţi strînge coastele, n-o veţi împiedica să va atingă sufletul. Are ea aşa un dar, de a ne atinge sufletul şi de a-l face să se scuture de toate zorzoanele verii efemere… A venit toamna şi ne îndeamnă a deznădejde şi a sfîrşit de lume, să ne găsim salvarea într-o îmbrăţişare, într-o îmbrăţişare cît cerul, cît dorul si cît gîndul de mare.
Nemaiavînd concurenţa soarelui arzător, chipurile ne sînt mai luminoase acum. Doar toamna ştie să ne scoată în evidenţă zîmbetele şi strălucirea ochilor, bunătatea sufletului şi cuminţenia minţii. Toamna are o blîndeţe a ei aparte şi o melancolie numai bună să te facă să priveşti în tine însuţi.

   În cămară ai adunat una alta, dar în suflet ce-ai reuşit să aduni pînă acum? – te întreabă Toamna. Ai strîns ceva iubire? ceva înţelepciune? ceva bunătate? sau te bazezi doar pe zacuscă, murături şi gogoşari!?

Masca

   O porţi în fiecare zi… O porţi pentru că în spatele ei nimeni nu te cunoaşte, nu te înjoseşte, nimeni nu te subjugă, nu te răneşte… Nimeni nu-ţi accesează sensibilitatea, emoţiile, tristeţea sau bucuria, adevărul… În spatele ei te simţi protejat… îţi aduni iluziile, îţi înduri dezastrele, îţi schimbi ideile şi sentimentele, îţi păstrezi tainele şi lacrimile… Îţi menajezi destinul şi o porţi…


   În acest tandem numit viaţă e un accesoriu la modă, pentru modă şi în modă… Fie că e de profesor sau de intelectual ce se vrea a surprinde, că e de amant/ă îndrăgostit/ă sau de soţ/ie înşelat/ă, de erou invingibil sau de prieten iubitor, o porţi întotdeuna şi ea nu e niciodată aceeaşi, ci se schimbă după starea rolului pe care îl joci…


   Dar ce mască îţi pui, sau ce mască îţi rămîne când rămâi în singurătate, când nimeni, absolut nimeni nu te mai priveşte, nu te mai controlează, nu te ascultă, nu îţi cere nimic, nu se roagă de tine, nu te atacă…


   Cine eşti tu fără mască?

Dezvoltarea personală integrală

Viața este un întreg parcurs de învățare. Peste tot în jurul nostru există surse de informații dar cred că informațiile luate separat - fără a le conecta între ele și împreună cu experiențele de viață pe care le trăim - au o valoare ce se apropie foarte mult de zero.

  Câteva întâmplări din ultima vreme m-au determinat să scriu despre sursele mele de informație și despre modul în care m-au format și o parte dintre ele au ajuns să existe în acest fel pe această pagină destul de variată ca arie de interese.

   Mărturisesc că la început am crezut că informațiile învățate la școala îmi vor fi de ajuns pentru o viață. Nu a fost așa. A venit o vreme când mi-am dat seama că acestea reprezentau numai o parte infimă din ceea ce aveam nevoie. Și am început să caut.

   Am învățat că oamenii au puterea de a se depăşi pe ei înşişi în aşa fel încît viaţa lor să fie interesantă şi plină de semnificaţie și asta depinde într-o mare măsură de gândurile lor și de impactul acestora asupra subconștientului.

Am aflat de asemenea cum gândurile noastre (prin forța lor asupra subconștientului) au o putere vindecătoare infinită asupra dezechilibrelor energetice în general și a bolilor în particular și că schimbându-ne radical modul de a gândi ne putem schimba radical viața ca întreg.

Am învățat că neînțelegerile dintre oameni provin din faptul că nici un creier nu e identic cu altul și mai mult de atât, că legăturile neuronale pe care le facem sunt complet diferite ceea ce duce la moduri diferite în care vedem și înțelegem viața în general. Am fost surprins la acea vreme să aflu că gândurile noastre ale tuturor luate împreună (alături de acțiunile pe care acestea le generează) influențează decisiv felul în care Pământul evoluează. Și am mai aflat că acest lucru nu e o poveste new age ci un fapt dovedit științific.

   Am învățat că ideologiile/sistemele dogmatice de credințe ne pot ajuta doar până la un punct dar ne limitează să ajungem înțelegerea profundă a lumii dacă ne oprim la ele, înțelegerea profundă fiind una personală, unică, așa cum este și modul unic în care ne conectăm neuronii. În plus, am învățat că uneori, în anumite momente, este bine să trăiesc ca și cum abia m-aș fi născut și nu există nimic și nimeni care să mă învețe ceva, trebuind să descopăr totul singur.

Am învățat să iau ce rezonează cu mine și ce simt că-mi folosește din orice material, text sau video pe care îl întâlnesc indiferent de cât de controversată este sursa acestuia știind că Universul ne vorbește în diverse feluri care ne pot scăpa dacă ne oprim la aparențe sau la părerile celor din jur.

Am aflat cu surprindere că oamenii (chiar și cei de știință) preferă mai degrabă să rămână în cunoștințele științifice vechi decât să accepte noile descoperiri  și că reticența la nou este frâna principală în evoluția și armonizarea noastră ca societate. Alte descoperiri științifice de mare valoare din lumea medicinei "stau încă la coadă" pentru a deveni cunoscute de marele public.

   Am învățat că fizica învățată la școală este una total neîncăpătoare pentru explicarea foarte multor fenomene și că, la extrema cealaltă, fizica cuantică este „absurd de risipitoare postulând un număr imens și în continuă creștere de universuri care există în paralel nedetectabile decât prin hubloul îngust al experimentelor din mecanica cuantică” (Richard Feynman). Acest lucru alături de multe altele face ca Universul în care trăim să fie unul mai straniu decât ne putem imagina.

Luând în considerare existența lumilor paralele nu m-a surprins faptul că profețiile făcute pentru luna decembrie a anului trecut nu s-au împlinit aici.

Deși unii au rămas la ideea că fizica cuantică este o teorie destinată numai particulelor subatomice, faptul că s-a demostrat contrariul m-a bucurat foarte mult cu toate că este încă un lucru insuficient cunoscut.

Faptul că am aflat acest lucru m-a ajutat să înțeleg conceptul de psihologie cuantică  și modul în care poate fi acesta aplicat concret în ceea ce se numește crearea realității. A decurs de la sine și faptul că noi toți împreună co-creăm realitatea fie că o facem conștient sau inconștient.

   Am învățat că Universul are o dimensiune spirituală  și că are o frumuseți care de multe ori ne scapă privirii și înțelegerii. Am înțeles că asta are o profundă legătură cu conștiința ca întreg  iar noi, oamenii, avem nevoie de schimbări interioare radicale dacă ne dorim să o înțelegem. De asemenea am aflat că transformările interioare implică o muncă de durată  iar integrarea aspectelor noastre neplăcute și reflectate de ceilalți este strict necesară. M-am bucurat să aflu că oricare ar fi stuațiile de viață prin care trec acestea pot fi depășite.

   Am învățat că pentru a avea o relație cu ceilalți este nevoie mai întâi să mă cunosc pe mine însămi, să mă înțeleg și să mă accept. Am aflat că relațiile umane pot fi superficiale dar se pot trasforma în relații profunde dacă există voință și căutăm îndeajuns calea spre celălalt.

   Am înțeles că astfel de relații armonioase se stabilesc doar dacă oamenii își oferă unii altora libertate  și m-am convins că drumul spre compasiune poate fi străbătut doar învățând empatia.

   Am realizat că informația este sterilă atunci când nu este verificată prin experiență personală și am observat că-mi este util să-mi așez experiențele personale pe hârtia virtuală deoarece asta îmi aduce clarificări și o privire de ansamblu asupra acestora.

   Am învățat informații extraordinar de utile din filmele documentare ceea ce m-a determinat să inițiez seria "Informații care mi-au schimbat viața" deoarece chiar așa a fost.

   Am învățat ce însemnă fitness-ul mental și emoțional și beneficiile acestora în viața cotidiană și am început să-mi studiez reacțiile în cadrul exercițiilor de imaginație și în situațiile variate regăsite în filmele artistice.

Și pentru că mi-am dat seama că în oricare situație aș fi (copil/adult, bărbat/femeie, de oricare credință și orice orientare) mi-ar plăcea să am acces simultan la cât mai multe informații din cât mai multe domenii ce-mi pot crește calitatea vieții.

 ***

Nu cred că este suficient ce învățăm la școală. Nu e suficient ce învățam din cărți. Nu e suficient să vizionăm documentare. Nu e suficient să facem doar introspecții sau să fim propriul observator.

Dar cu siguranță obținem ceva minunat în cazul când conectăm toate acestea împreună înpropriul nostru mod. Asta numesc eu dezvoltare personală integrală. Doar așa cred că ne putem adapta noilor condiții de viață. Bineînțeles, aceasta este o părere personală.

Deși această pagină arată la prima vedere ca un "catastif de informații" (citat dintr-un mail pe care l-am primit) fără legătură pentru ceilalți , pentru mine acestea formează împreună acel întreg pe care l-am denumit cu titlul acestui articol.

Cu drag @Valentin Dragomir.

Confesiuni

Sînt un om care, contrar aşteptărilor, îmi exprim mai greu iubirea. Atunci cînd sînt copleşit de iubire devin tăcut şi contemplativ. Mi-e de ajuns ceea ce simt în mine, mi-e de ajuns să fiu în preajma celor pe care îi iubesc sau să ştiu doar că ei există şi am senzaţia că si ceilalţi simt ceea ce simt eu. Se pare că aici mă mai înşel, se pare că ceilalţi au nevoie, să zicem aşa, şi de gesturi ale iubirii, de cuvinte, de o invitaţie la o plimbare sau la un restaurant, de o excursie sau de cadouri. Astăzi aleg să vă spun că vă iubesc, că mi-e inima plină de recunoştinţă şi simt că este bine să ştiţi aceasta. Vă iubesc pe toţi cei care căutaţi frumosul şi o cale de a vă transforma, pe toţi cei care aspiraţi la o trezire a sufletului, la un mod sublim de a trăi.


Nu este simplu drumul transformării nici pentru mine şi, slavă Universului, mai am încă multe de transformat. De asemenea, nu cred să fie careva care să se fi transformat, să-şi fi trezit sufletul la viaţă fără dificultăţi, dar indiferent de greutăţi păşesc mereu cu încredere pe cale şi vreau să vă împărtăşesc astăzi direct ceea ce pînă acum am pus doar în spatele fiecărui articol, în spatele tuturor cuvintelor pe care vi le-am daruit de-a lungul ultimelor luni. Am scris şi am vorbit mereu cu iubire, cu speranţă, cu bucurie, cu încredere într-un om nou, un om îmbunătăţit. Am crezut şi continui să cred că putem deveni oameni sensibili, cu sufletele vii, animaţi de cele mai nobile şi înalte aspiraţii: aspiraţia de a putea fi întotdeauna plini de bunătate, aspiraţia de fi mereu plini de compasiune. Am fost şi sînt un visător, visez o lume în care să predomine oamenii însufleţiţi de iubire, înţelepciune, simplitate sau cel puţin de bunăvoinţă. Am scris şi continui să scriu pentru a face posibilă împlinirea acestui vis.


Dacă tot am ajuns la confesiuni recunosc că uneori am avut aşteptări de la lume. Aş fi vrut uneori să fiu mai mult susţinut în toată această muncă, să vină spre mine oameni generoşi care să-mi mai rezolve din nevoile vieţii, adeseori destul de mari, dar am trecut şi de aceste copilării şi astăzi vă spun tuturor celor care citiţi aceste rînduri că am ajuns să scriu cu o inimă împăcată, plină de iubire şi fără nici o aşteptare, scriu din prea plinul sufletului ceea ce simt să împărtăşesc. Este în natura florii să înflorească este în firea mea să scriu, atît cît mă pricep, din ceea ce am ajuns să trăiesc şi să înţeleg. Vă iubesc chiar dacă nu vă ştiu pe toţi cei care cititţi cu inima curată aceste rînduri şi vă mulţumesc pentru că prin aspiraţiile voastre spirituale îmi împliniţi măcar în parte visul de o viaţă, visul de a trăi într-o lume în care oamenii să fie cu adevărat vii şi buni.






În concluzie, nu staţi prea mult pe gînduri şi nu filosofaţi inutil – doar trăiţi şi fiţi unul şi acelaşi în tot şi în toate!

Azi scriu fără metafore...

   Azi scriu fără metafore, pentru că refuz să mă mai ascund după cuvinte. Azi renunţ la piele, la stele, la miere, la rugină şi la filme porno. Azi stau în parc, cu tricoul patat, îmbrăcat cu hainele în care am dormit. Stau chiar pe o bancă verde şi îmi număr cuvintele. Până acum am scris 51 de cuvinte cu care nu am spus mare lucru. Am lăsat păianjenii acasă, muşeţelul, soarele şi alte personificări inutile.

Astăzi simt. Pur şi simplu simt. Nu sufăr, sunt doar trist. Azi vreau sa iubesc, sa plâng si sa râd.

   Pe banca de lângă mine doi ţărani îşi povestesc amarul într-o sticlă de Neumarkt. Încep să mă întreb de ce nu fac acelaşi lucru!?

Aştept să plouă, pare un moment oportun pentru o răceală zdravănă. Astăzi îmi doresc lucruri mărunte. Azi nu mai miros a filme porno, a tutun şi a parfum! Azi refuz să arunc constelaţii din ochi!

   Azi vreau doar să răcesc.

   Azi mă simt ca tractoriştii lângă care m-am aşezat, doar că ei şi-au vândut sufletul pentru câţiva lei, pe care, oricum, şi l-au înecat în cea mai mizeră bere.

   Acum sunt doar eu, figurile de stil m-au părăsit şi refuză să-mi vorbească. Astăzi scriu de pe smartphone, printre picături de lacrimi şi ploaie şi discuţii despre pământuri. Încep să înţeleg cum se simte în fiecare zi. Azi îmi pierd umanitatea uitându-mă la doi porumbei citadini jegoşi. Şobolani zburători afurisiţi.

  Azi scriu fără metafore.

Despre dragoste si greseli

Fragment din viata:

...Cineva m-a intrebat azi: 

-Ce-i cu tine? S-a intimplat ceva? Esti trist?

Am stat si m-am gandit ceva timp, si apoi am raspuns:

-Da. Am doua zile de cand da, sunt putin cam singur! Nu voiam sa par asa serios! Sunt ok! M-ai facut sa zambesc cand ti-am vazut poza! 

 -Mai vii cu din astea serioase la mine! Nu ma mai joc cu tine, da? Stiu cum e sa fii singur, eu sunt singura de 39 de ani, cu usoare perioade de pauza de singuratate. E grea, e al naibii de grea. Geme Bucurestiul ala de muieri, chiar nu gasesti una pentru tine?

O muiere serioasa, care sa stie sa faca ciorba!...

   Oamenii construiesc. Fiecare dupa puterea lui. Fiecare dupa suferinta lui. Fiecare dupa fericirea lui. Unii construiesc doar ziduri. Altii construiesc poduri. Oamenii cresc vise in viata lor. Ele se nasc din dorinta. Cu multa pasiune. Asa cresc ele. Unele mor la cateva secunde dupa ce au aparut. Altele raman acolo in viata ta mereu. Uneori lupta o pierzi cu mult inainte ca ea sa inceapa. Din pacate realizezi acest lucru doar dupa ce ai fost infrant. Asa e si cu visele ce apar si dispar. Asa e si cu dragostea pe care o dai dar nu o primesti. Asa e si cu fericirea ta. Nu e fericit cel care are. E fericit cel care este multumit cu ce are si stie sa-i multumeasca Universului in fiecare zi pentru ce are in viata lui! Acum invinge cel care iarta!

   O sa vina si acea zi cand am sa iubesc! O sa vina si acea zi cand am sa intalnesc acea femeie care o sa merite fiecare atingere, fiecare mangaiere, fiecare zambet de pe chipul meu! O sa vina si acea zi cand am sa intalnesc acea femeie care o sa-mi insufleteasca visele, care o sa ma faca sa-mi doresc sa vin acasa in fiecare zi cu o floare in mana si nu pentru ca asa e firesc, ci pentru ca asa voi simti ca traiesc. Da, am sa iubesc si chiar daca uneori pare atat de greu de imaginat acest lucru… am sa iubesc!