Azi scriu fără metafore, pentru că refuz să mă mai ascund după cuvinte. Azi renunţ la piele, la stele, la miere, la rugină şi la filme porno. Azi stau în parc, cu tricoul patat, îmbrăcat cu hainele în care am dormit. Stau chiar pe o bancă verde şi îmi număr cuvintele. Până acum am scris 51 de cuvinte cu care nu am spus mare lucru. Am lăsat păianjenii acasă, muşeţelul, soarele şi alte personificări inutile.
Astăzi simt. Pur şi simplu simt. Nu sufăr, sunt doar trist. Azi vreau sa iubesc, sa plâng si sa râd.
Pe banca de lângă mine doi ţărani îşi povestesc amarul într-o sticlă de Neumarkt. Încep să mă întreb de ce nu fac acelaşi lucru!?
Aştept să plouă, pare un moment oportun pentru o răceală zdravănă. Astăzi îmi doresc lucruri mărunte. Azi nu mai miros a filme porno, a tutun şi a parfum! Azi refuz să arunc constelaţii din ochi!
Azi vreau doar să răcesc.
Azi mă simt ca tractoriştii lângă care m-am aşezat, doar că ei şi-au vândut sufletul pentru câţiva lei, pe care, oricum, şi l-au înecat în cea mai mizeră bere.
Acum sunt doar eu, figurile de stil m-au părăsit şi refuză să-mi vorbească. Astăzi scriu de pe smartphone, printre picături de lacrimi şi ploaie şi discuţii despre pământuri. Încep să înţeleg cum se simte în fiecare zi. Azi îmi pierd umanitatea uitându-mă la doi porumbei citadini jegoşi. Şobolani zburători afurisiţi.
Azi scriu fără metafore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu