Despre "manifestările" oamenilor

Prins la mijloc…

   As pune titlul : Ceea ce era cândva o virtute, să fie azi un defect?
   Sunt expresii diferite, dintre care “a scoate castanele aruncate în foc de alţii” este cea mai potrivită. Să fii prins la mijloc, adică să ajungi să fii vinovat fără vină din cauza unei prietenii cu cineva. Mai mult, să fii prins în două prietenii care se intersectează.
   Intenţia mea a fost de a face un lucru bun pentru ambele, dar nu a ieşit cum era de aşteptat. Una dintre părţi nu a realizat sarcina, sau nu s-a ţinut de cuvânt, sau a dat informaţii greşite… iar cealaltă parte, superioară ca status, consideră actul “trădare”... Cel prins la mijloc, adica eu, care am făcut legătura celor două părţi într-o problemă în care nu aveam nici un interes, am cel mai mult de suferit. Sunt tras la răspundere în primul rând şi făcut responsabil pentru sarcina nerealizată; si în al doilea rând, de cel care consideră, citez: “ca ar trebui sa-mi fie rusine” pentru presupusa intentie de "tradare". În afară de rolul clasic al țapului ispășitor, eu, realizeaz şi startul comunicarii între cele două părţi, iar in final relatiile personale cu ambele parti raman acum viciate, conflictuale. Istoria se poate repeta în cele mai diverse scenarii, de la conflictele în familie, la asocierile între prieteni şi până la relatiile de afaceri.

   Ce ar trebui să facă personajul în acest caz? Să ţină cu una din părţi până în pânzele albe? Să încerce să faciliteze comunicarea, doar doar se rezolvă ceva? Să refuze învinuirea pentru o situaţie în care nu este vinovat şi să se retragă? Să îşi asume o responsabilitate nelalocul ei?
   
   Preţul de a fi drăguţ si bun la toate e că renunţi la visele tale, alegerile tale, dorinţele şi libertatea ta cel putin pentru un timp, in care alegi sa lucrezi penru ceilalti. Sau că împiedică ascensiunea în carieră. Sa nu uitam că viaţa e o competiţie, să-i ajuţi pe alţii uneori înseamnă să le dai o mână de ajutor ca să ajungă pe primul loc. Tu vei rămâne la coada clasamentului. Îţi va afecta încrederea în tine, respectul şi fericirea. Acestea vor depinde în mod strict de cât de mult îi poţi ajuta pe alţii, în ce măsură reuşeşti să le faci pe plac, cât de mulţi te consideră "nice"… Stresul de a nu spune niciodată “nu”, de a-i face pe toţi fericiţi, te poate îmbolnăvi în mod fizic sau psihic.

   Cum s-a format acest caracter? În general în copilărie, datorită valorilor insuflate de părinţi sau profesori. Din cauza acelor sfaturi pe care ni le dădeau, în genul: fi bun, fi drăguţ, ajută-i pe alţii, împarte cu ei, nu-i supăra, nu-i deranja. Ne-au convins că numai aşa ne vom face prieteni, vom fi iubiţi şi apreciaţi. Ne-au făcut să credem că e în avantajul nostru să fim "nice". Ne-au transformat în copilul ce l-a luat pe “DA” în braţe, în adultul care nu ştie să se impună. Ajungem să fim dependenţi de a fi nice. Ne temem că în caz contrar vom fi respinşi, vom rămâne singuri, nu vom fi plăcuţi de ceilalţi.

  Ştiu că din tot ceea ce am spus până acum am lăsat impresia că te îndemn să nu fi bun. Nu e deloc aşa. Te îndemn doar să fii bun, dar, fără să te laşi călcat în picioare.
  Trebuie să fii conştient de diferenţa dintre a fi o persoană drăguţă care din când în când merge prea departe pentru a-i mulţumi pe alţii, şi cea despre care se poate spune că suferă de “nice person syndrome”, care a devenit dependentă de aprobarea altora, sau ceea ce se mai poate numi un “people-pleaser”. Aceştia sunt acei oameni extrem de amabili pentru care e musai să îi mulţumească pe ceilalţi chiar dacă e în detrimentul lor.
   E bine să fii nice, e chiar important. Să răspunzi la nevoile cuiva face parte din buna funcţionare a socializării. Tot ce contează e să ştii când e cazul să te opreşti.Cel mai tare mă enervează aceia care exagerează într-atât încât au ajuns să spună că e rău să fii bun, sau prea bun. Cei care atunci când eşti bun te acuză te ipocrizie, sau de tot felul de intenţii. Care spun că a fi bun e o metodă de a-i controla sau manipula pe ceilalţi. Chiar atât de suspicioşi am ajuns încât să punem la îndoială bunele intenţii ale celor din jur? Chiar nu mai credem că există şi oameni buni?

   E ciudat şi oarecum trist să vezi o asemenea schimbare radicală de valori, ceea ce era cândva o virtute să fie azi un defect. Şi chiar de ar avea dreptate şi oamenii nice ar fi nişte manipulatori, totuşi, nu faptele contează? Ce e preferabil, să fii bun pe dinăuntru şi să faci numai bine oriunde mergi sau să-i calci în picioare pe toţi, să ai tot felul de intenţii, scopuri ascunse doar sa-ti realizezi planul?
Trebuie să fii conştient!
In concluzie:
Concentrează-ţi atenţia la interesele tale.
Nu spune “da” la orice.
Fă doar ce este esenţial. Nu-i ajuta pe alţii doar pentru că le e lene să facă un anumit lucru singuri. Daca ti se cere ajutorul si poti să le satisfaci anumite nevoi, e bine, insa nu toate mofturile.
Nu fă bine altuia când asta înseamnă să îţi faci ţie rău.
Renunţă la pretenţiile de a fi mereu pe placul tuturor. Astfel viaţa va fi mult mai uşoară, mai plăcută, mai bună.
Trebuie să fii conştient că e bine si să NU fi mereu drăguţ, să ai sentimente negative, să spui lucruri negative despre alţii, să-i refuzi. Doar pentru că ai refuzat pe cineva nu înseamnă că eşti un om rău. Nu trebuie să te simţi vinovat. În loc să te gândeşti la ceea ce nu ai făcut, aminteşte-ţi restul lucrurilor bune pe care ai putut şi ai vrut să le faci.
Nu-ţi cere mereu scuze când nu poţi să faci cuiva pe plac. Nu e o obligaţie, e o alegere.
Fă pe plac altora numai dacă vrei şi poţi, si doar daca aşa îţi cer ei.
Întreabă-te de ce contează atât de mult să îi mulţumeşti pe alţii?!

   Trebuie să redefinesti conceptul de a fi bun. Să înţelegi că nu e nicidecum sinonim cu fraier. Că a fi bun nu presupune să te laşi călcat în picioare, sau să ai obligaţia de a le face mereu pe plac altora. Fă-ţi un bine şi lucrează pentru tine. Alege un partener-prieten-asociat care să nu te manipuleze să faci anumite lucruri şi să abia pretenţia să-i faci întotdeauna pe plac ignorând nevoile şi dorinţele tale.
   Învaţă să spui nu, să refuzi, să contrazici într-un mod potrivit şi asertiv. Dar să te aştepţi si la conflicte atunci când îţi schimbi comportamentul. Oamenii se vor enerva când vor vedea că nu mai pot să profite de tine. Nu-ţi mai fă atâtea griji dacă cineva te place sau nu, că oricum nu îi poţi face pe toţi să te placă sau să te considere bun. Şi mai ales, să nu crezi că trebuie să dai şi cămaşa te pe tine ca să fii plăcut, acceptat, apreciat. Aminteşte-ţi că nevoile tale sunt cel puţin la fel de importante ca ale altora, dacă nu chiar mai importante. Ştii că dacă pui nevoile tale pe primul loc alţii te vor acuza de egoism. Dar stai un pic, e viaţa ta, ai dreptul la fericire. Ştii proverbul acela cu “Nu fă altuia ce ţie nu-ţi place.”? E valabil şi viceversa: “Nu-ţi fă ţie ce altuia nu i-ar plăcea!”.
   Ţine minte că ai resurse limitate de timp, bani, energie. Dacă le vei irosi cu alţii, te vei trezi într-o zi că tu nu ai nimic, nu ai făcut nimic pentru tine. Eu am păţit-o. Făcând tot felul de servicii altora, mă trezeam la sfârşitul zilei că nu mai am timp să fac şi lucrurile care-mi sunt mie necesare. Trebuia să stau treaz şi nopţile ca să pot avea grijă şi de nevoile altora şi de ale mele.
Când din impuls vrei să spui “DA” mai bine zici ceva precum: “Lasa-mă să mă gândesc putin dacă pot!”. Vei avea timp de gândire, să îţi dai seama dacă într-adevăr poţi să ajuţi şi vrei sau e doar un “DA” în spatele căruia se ascunde altceva.




Oamenii fac greşeala de a crede că e simplu să fii bun cu ceilalţi, să-i ajuţi sau să le faci pe plac. Se înşală. Totul are un preţ.