Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

marți, 1 octombrie 2013

Mica lecție de iubire


Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime.

Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori.

Inchisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile.

Dezaprobând, condamnând sau pedepsind nevoia celuilalt de a-şi petrece timpul cu altcineva (nu neapărat un partener erotic), te aperi de propria teama de pierdere şi abandon.

Instrumentul pe care îl foloseşti este controlul.
Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea.

Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. Iţi vei asuma riscul ca el, bucurându-se de această libertate, să întâlnească pe cineva mai potrivit sau mai stimulativ.
Dacă se întâmplă asta nu-ţi modifică sentimentele nici măcar cu un milimetru.
Tu nu iubeşti  pentru ca celălalt  să te iubească la schimb.
Tu iubeşti pentru bucuria de a-ţi manifesta această putere.

A iubi necondiţionat este o mare putere!

Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea.
Dacă celălalt  pleacă sau vrea să plece, nu-l vei putea reţine.

Cum se atinge acest nivel? Cum se iubeşte fără a fi dependent?
Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere?

Într-un singur fel. AFLAND CINE ESTI.

Cei care depind de o altă fiinţă pentru a fi fericiţi sunt undeva pe traseu sau fac primele mişcări de încălzire pentru a pleca la drum. Nimeni din afara ta nu te poate face cu adevărat fericit.
Cum ai putea să te mai agăţi de cineva când trăieşti această fericire?
Dar ea, dacă pleacă, nu pleacă şi cu fericirea ta. Fericirea rămâne cu tine!


Poţi să te bucuri împreună cu cineva, să împărtăşeşti această fericire cu ea.

Poţi avea momente de bucurie, poţi să te simţi bine perioade mai mari de timp, poţi trăi chiar o viaţă agreabilă.

Fericirea ta nu se află în celălalt! S-ar putea să-ţi ia foarte mult timp (vieţi întregi) ca să înveţi asta, însă în cele din urmă vei învăţa.


După ce cazi de mai multe ori în aceeaşi groapă, în cele din urmă o vei ocoli.
Sper să nu înţelegi de aici că sunt împotriva relaţiilor de cuplu. Sunt pentru! Mă interesează şi susţin orice situaţie de viaţa care te poate învăţa ceva profund.
Relaţia de cuplu este o astfel de situaţie.

Problema nu este cu relaţiile de cuplu. 
Problema este cu oamenii care suferă în relaţii de cuplu fără să înveţe nimic.



Iar categoria cea mai nefericită e constituită din cei care suferă şi pretind că sunt fericiţi...
Şi adaug; Universul locuieşte înăuntrul tău.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu