"Pe cine nu laşi sa moara, nu te lasă sa trăieşti." Adevărat sau nu?
De fapt expresia ar avea un alt sens, cel puţin din punctul meu de vedere: "Dacă te-ai certat rău cu cineva si nu-l termini definitiv atunci cand ai ocazia, el se va reface si te va termina el pe tine!".
Greşită aceasta afirmaţie sau depinde în ce lume(anturaj) trăieşti!?
De asta evit eu sa mă cert cu lumea, înţelegeţi? Fiindcă risc sa creez nişte răzbunări care pot dura toata viaţa. Fiindcă cel pe care l-ai ascultat, l-ai salvat sau l-ai ajutat la greu dacă nu are pic de caracter, te va invidia si va începe sa te urască, egoismul creşte mereu si din păcate otraveste.
Uneori chiar propria bunătate îţi sapă groapa si alturismul te împinge în ea.
Azi m-am trezit în conflict. Acuzat, condamnat si exilat. Fără drept la replică, fără explicaţii! Asta m-a răvăşit. Si mai rău este ca îmi pasa!
Luminează această stea pe care ne naştem şi murim, iar noi nu găsim ceva mai bun de făcut decît să ne controlăm, plictisiţi sau grăbiţi, sa ne acuzăm, sa ne temem unii de alţii.
Şi fără să fiu nici mărinimos, nici sfant, visez să le pot spune într-o zi foştilor mei prieteni: "Pustiul m-a făcut să înţeleg că nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni. Aşa că nu v-am iertat, dar am nevoie de voi. Acest sentiment contrazice, poate, tot ce mi s-a întamplat, dar el străluceşte deasupra voinţei mele ca un adevăr care nu mai depinde nici de mine, nici de voi…"
Da, domnilor, visez asta. Cu toate mizeriile şi nedreptăţile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate. Înţelegeţi acum toată încăpăţanarea cu care mă agăţ de orice îmi aminteşte de dumneavoastră?
Acum vă pot spune, în sfîrşit, adevăratul scop al confesiunii mele: dacă mă veţi vedea vreodată la un colţ de stradă cu un “carton” în mînă, să ştiţi ce s-a întîmplat; nu eu am vrut, domnilor; eu am visat să rămîn om şi m-am luptat cît am putut.
Nu-i aşa că sînt încă om dacă mi-e încă frică!?
Singura mea şansă de a vorbi e acum. După aceea s-ar putea ca pustiul să-mi pecetluiască pentru totdeauna gura şi nimeni n-ar mai şti cum am trăit cu frica!
Ah, mă scutur de silă numai la gîndul ăsta!
Dacă voi avea nenorocul să se întample aşa, să nu mă dispreţuiţi prea mult. Compătimiţi-mă doar.
Înseamnă că pustiul a fost mai tare decît mine şi că n-am avut putere să rămîn om; că am plătit întreg preţul rătăcirilor mele.
Nu aştept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc singur şi vinovăţiile şi dreptatea. Am vrut numai să vă previn, să nu mă judecaţi greşit dacă va trebui să-mi aruncaţi şi mie o monedă. Am vrut să ştiţi cum s-au întîmplat toate. Poate că atunci o să simţiţi pentru mine acea milă tragică de care v-am vorbit.
Într-o zi toţi vom pleca, domnilor!
Mi-am terminat spovedania.
p.s. - “Doamne, apără-mă de mine însumi!”
Dar tare trist mai esti azi... sper ca nu este chiar atat de grav ce ti s-a intamplat, capul sus si iarta-i pe toti... Nu au stiut mai bine, dar tu stii... Nu esti 'terminat" - pana nu iti acorzi singur aceasta eticheta.
RăspundețiȘtergereMultumesc de grija! Sincer sa fiu m-am trezit foarte tensionat! Cred ca in momentul cand am scris articolul eram posedat de indignare si furie.. apoi m-am descarcat! Se intampla lucruri uneori pe care nu le poti prevedea! Liberul arbitru al celorlalti! Accidente..
RăspundețiȘtergereValentin, toate se intampla cu un motiv si au la baza o cauza... dar eu am invatat de la unul din mentorii mei sa-mi pun intotdeauna intrebarea "ce lucru bun poate iesi din aceasta situatie, daca chiar imi doresc sa fie bun?"... De ex. ai vazut fata adevarata a unor persoane din anturajul tau si ai invatat ceva din aceasta intamplare.
RăspundețiȘtergereIn acest fel lucrezi cu legea polaritatii si vei putea scoate intotdeauna un avantaj din orice situatie mai mult sau mai putin critica din viata. Un citat preferat de-al meu spune urmatoarele: "Cum te trateaza oamenii este karma LOR, cum reactionezi tu este karma TA."
Vreau sa te intreb, tu scrii pe acest blog doar ca sa te 'descarci emotional" sau vrei sa-i inveti si pe altii din prea plinul cunostintelor tale?
Deoarece as avea un sfat daca imi permiti: textul pe acest blog este prea condensat si foarte greu de citit. Ai unele articole pe care sincera sa fiu mi-a fost greu sa le duc la capat si am renuntat. Trebuie sa inveti sa lasi mai mult spatiu liber intre paragrafe si nu pune laolalta mai mult de 4-5 propozitii impreuna.
De asemenea ar fi de ajutor daca ai folosi scrierea activa, cu propozitii scurte si care sa impacteze emotional. Mai mult practice decat filozofice. Dar asta este doar parerea mea, daca te deranjeaza te rog sa o ignori.
Si nu mai fii asa trist. Din toate articolele tale razbate o "tristete incomensurabila" ca sa parafrazez pe cineva... Viata este totusi magnifica iar gasirea lucrurilor care ne umplu de bucurie este scopul venirii noastre aici. Te voi mai urmari pe blog din cand in cand... sper sa-ti regasesti bucuria de a trai. Mult succes!
Nu intamplator, cum bine ai spus, ne-am "gasit"! Cred ca intr-un fel pe care nu pot sa-l descriu acum, blogul asta e o forma de autoeducare. Sunt multe aspecte la care mai am inca de lucru sau care mai au nevoie de timp pentru a se "aseza"! Nu e prima data cand este remarcata tristetea in posturile mele. Sincer sa fiu ma cam inspira! In viata de toate zilele sunt foarte pozitiv, foarte activ si predomina starea de bine si rasul! Mai complicat este cand raman eu si cu mine, fara martori! Sfaturile tale sunt constructive si deci bine primite, si negative daca erau, tot bine primite ar fi fost. Chiar aveam nevoie de un critic. Multumesc ca te-am gasit!
RăspundețiȘtergereIntr-o zi s-a intamplat "ceva" si am descoperit sau am ales calea asta, totodata am constientizat cat de singur sunt si cat de multa nebunie se gaseste in jurul meu. Am inceput sa cred, stiindu-mi popularitatea si puterea de influenta in jurul meu, ca sunt sau as putea fi capabil de ai ajuta si pe altii. Nu am un mentor, ma raportez la trairile mele de zi cu zi si incerc sa dau un exemplu. Treptat descopar si cum functioneaza blogul, cum reactioneaza publicul si ce impact am asupra celor mai apropiati din jurul meu. M-am trezit de putin timp, ca sa zic asa si inca sunt sub influenta energiei de inceput.
Blogul meu este o combinatie de studiu si cercetare, trairi si evocari brute fara prea multe cosmetizari. O colectie de principii dupa care incerc sa-mi recontruiesc un nou fel de a fi, un nou eu curatat de toate programele "defecte" adanc intiparite in subconstient.
Sunt inca la inceput dar ceva in interiorul meu pulseaza de placere de fiecare data cand observ si simt ca eu cel de azi sunt mai evoluat si mai centrat decat eu cel de ieri, imi spune sa nu ma opresc si sa continui chiar daca nu am inca toate raspunsurile.
Da, bine spus. Cineva a spus odata ca noi scriem, predam, aprofundam si invatam pe altii ceea ce noi insine avem nevoie sa invatam si aprofundam. Autoeducare, cum bine ai spus.
RăspundețiȘtergereChiar daca ai multa influenta asupra persoanelor din jurul tau vei descoperi ca nu-i poti ajuta pe cei care nu-si doresc sa fie ajutati, nu-si doresc sa evolueze sau nu sunt pe aceeasi frecventa cu tine. Am invatat asta din proprie experienta. Uneori doare - mai ales daca este vorba despre persoane apropiate, rude sau prieteni.
Insa asta nu trebuie sa ne opreasca sa ne continuam drumul spre propria noastra dezvoltare spirituala. Te admir pentru ceea ce scrii deoarece spui ca sunt propriile tale trairi si gandiri. Este clar ca esti o persoana foarte creativa. Eu sunt mai pragmatica, ma inspir de la mentorii mei sau autorii mei preferati.
Continua sa cauti raspunsuri... sigur le vei gasi. In masura in care esti pregatit sa le accepti. Ce a fost acel 'ceva' ce te-a facut sa apuci aceasta cale, sau ti-a deschis aceasta lume?...