Cine sunt!? Ce simt!? Ce vreau!?

Dacă aş cădea într-o zi în genunchi în fața vieții şi m-aş considera înfrânt, aş fi!
Sunt ceea ce vreau şi eu însumi hotărăsc să fiu,
Mi se formeză un alt gând!

Dacă mă gândesc că nu am curaj, nu am!
Dacă vreau să câştig şi oscilez că nu o pot face, mai mult ca sigur, nu voi reuşi!
Dacă m-aş gândi că voi eşua, deja aş fi pierdut.

Pentru toți oamenii din lume, succesul apare odată cu încrederea de sine, iar starea de spirit este tot ceea ce contează. 

Cel care câştigă este cel care gândeşte că poate!
Eşti ceea ce consideri că eşti!

Fii înțelept şi bun şi mulți te vor iubi.

Ai grijă ce faci şi ce spui pentru că alții învață de la tine.

Oamenii devin ceea ce îi încurajezi să devină, şi nu ceea ce le spui mereu să fie.

E vădit lucru că oamenii se încăpăţânează să se compare cu alţii, să îşi dorească să fie altcieneva, să se accepte cu greu aşa cum sunt şi e mare lucru atunci când înveţi să nu te mai priveşti prin ochii celor din jur şi să înveţi să te priveşti pe tine în toate oglinzile pe care le întâlneşti. Imaginea de acolo o iei cu tine tot timpul şi dacă nu o placi nu aştepta ca alţii s-o facă în locul tău. Oamenii din jurul nostru sunt cele mai mari expresii ale adevărului pe carele putem afla despre noi. Cu toţii avem un ritm propriu care ne conduce şi mai presus de toate cu toţii avem în noi puterea de a merge până la capătul drumului. Să nu fiţi însă trişti când drumul vostru nu coincinde cu a celor apropiaţi. Sunt în viaţă momente când fiecare merge pe poteca lui, dar să nu uităm că niciun drum nu e ocolit de alte cărări şi până şi cele mai îndepărtate poteci ajung să se interescteze. Am învăţat că valorile şi idealurile sunt diferite, şi doar pentru că cineva nu ni le împărtăşeşte nu înseamnă că e mai prejos decât noi. Am învăţat că doar respectând vei fi la rândul tău respectat şi că doar învăţând din greşelile proprii poţi fi un bun sfetnic pentru cei din jur. Căci până nu dai piept cu durerea nu poţi afla ce-i alinarea.

Părți din mine...

Stau şi mă gândesc...
Ce ar trebui să-mi spun dacă "ar trebui" să-mi spun mie însumi nişte lucruri!?

Îmi plac jocurile de cuvinte.

Ei bine, zic: ar trebui să scriu mai mult, ar trebui să alerg mai mult, ar trebui să visez mai mult!
Dar, oare când mai avem timp să le facem pe toate!? Printre atâtea gânduri, atâtea probleme, reale şi închipuite. Atâtea nevoi!

Cine sunt!? Ce simt!? Ce vreau!?

Câteodată calea poate fi să-ți trăieşti întâmplator viața, să răspunzi la tot felul de chemări şi să te pierzi în tot felul de anturaje. Blocat între propriile vicii şi necesități sau între multele lucruri care "trebuie" să le faci pentru ceilalți şi  bineînțeles cele care trebuie să le faci pentru tine. Posedat de trăiri din trecut sau pierdut în trăirile care mi le oferă viața la fiecare pas, stau şi mă întreb cine sunt eu, ce vreau şi care îmi este direcția!?
E clar că am un timp de când stau şi ronțăi idei.
Mă întreb oare este bună direcția în care vreau să merg!? Oare asta îmi doresc să fac!?

Oare fac ce vreau eu, sau ce se asteaptă ceilalți de la mine!?

Luptă nebună cu propriile gânduri, oscilări duale între păreri pro şi contra
între aduceri aminte de persoane şi trăiri.
Câteodată am în cap un ocean de gânduri. Curge în fluvii  şi curenți de idei, cu lacuri de frustrări şi mări de dorințe!

Cine sunt eu răsună iarăşi ecoul mut în capul meu!?

Şi mintea se goleşte.

Totul dispare.
Şi atunci parcă mă pierd în infinit!
Stau eu cu mine şi parcă văd norul de gânduri ce vine peste mine!

Şi iarăşi mă pierd!

Uneori stau şi mă gândesc că degetele mele îşi fac singure treaba, şi picioarele la fel!
Pierdute între mecanisme şi formalități!
Atitudini!

Mi-e frică să nu-mi trăiesc viața ca atunci când te pierzi în culoarea verde la semafor!
Semaforul se face verde şi eu tot îl privesc! Şi totuşi stau!
Trebuie să mă atenționeze cineva şi totuşi îl priveam!

Mă gândesc oare pot să pățesc la fel şi când mă cert sau când manânc; sau pur şi simplu când fac conversație câteodată!?

Ne trăim viața pierduți între conflicte şi între scenarii inutile exact ca la semafor! Uităm! 
Se face verde si noi stăm pe loc!
Şi nu avem pe nimeni să ne atenționeze!
Uneori este cazul să ne oprim şi noi insistăm.
Ne pierdem între vicii şi între gelozii şi cel mai des şi dureros ne pierdem în conflicte de care nu avem nevoie!

Cine sunt!? Ce simt!? Ce vreau!?

Sunt întrebări care mă aduc înapoi la cel care sunt, la cel care am hotărât să fiu, să devin.
Şi în mintea mea iar se face gol, iar sunt eu şi cu mine treaz şi conştient cautându-mi sensul şi calea.
Să-ți creezi realitatea urmărind să nu te pierzi în instincte!
Jocul cu mintea mă face să uit iar de mine.
Nu te poți gândi la două lucruri în acelaşi timp.
Şi totuşi: ce aduce gândurile!? Ce le face să treacă!?

Sunt doar câteva gânduri care ar putea fi completate de ale voastre.

Universul să ne dea energie, claritate şi viziune în momentele de descurajare, ca să putem să ne ridicăm şi să continuăm să ne trezim, să vedem cine suntem şi  ce vrem. Şi mai ales cum să ajungem exact acolo unde ne dorim să fim!

Cine sunt eu!? Ce simt!? Ce vreau!

Creația şi drumul spre fericire

Când creezi nu cauți aprobare, nici faimă şi nici bani!

Nu creezi să fii aprobat. Faci ce-ți place pentru că-ți place. Eşti tu însuți şi faci ce-ți place!
Să nu te laşi descurajat de obiecţiile pe care le-ar putea stârni ideile tale sau lucrările tale nu-i uşor şi nici simplu.

Fiecare din noi a fost descurajat, unii şi-au descoperit cauzele descurajării, alţii nu; un singur lucru este cert: când eşti „la pământ” parcă nici un îndemn sau motivaţie nu mai sunt eficiente.

Unul din elementele care ne lipseşte când suntem căzuţi în descurajare e tocmai dorinţa de a ne ridica şi de a continua. 

Uneori şi din răzbunare faţă de noi stăm acolo, pentru că vrem în acest fel să ne pedepsim, alte ori rămânem acolo din cauza epuizării. 

Sunt cazuri în care căzătura e aşa de mare încât apare o formă de şoc şi avem nevoie de timp ca să ne repoziţionăm. Oricum, să te ridici din descurajare e un semn al maturităţii psihice, spirituale şi fizice.

Eu zic mereu înainte, zâmbind şi înfruntând orice obstacol. Mereu spre ceea ce-ți doreşti fii, să ajungi, să devii!

O conştiinţă invulnerabilă.

Omul înţelept este acela care nu-şi consumă energia cu lucruri pentru care nu este potrivit; dar şi mai înţelept este acela care, dintre lucrurile pe care ştie să le facă bine, le alege şi le face cu stăruinţă pe cele pe care le ştie cel mai bine.

Scopul este să fim fericiți. Nu se poate ajunge la asta decât foarte încet. Trebuie stăruit în fiecare zi.

Să fim înțelepți, zic!

Vezi, auzi și simți persoana din fața ta?

Ştim că personalitatea ne defineşte şi prin comportamentul de răspuns la stimulii exteriori sau interiori, construindu-ne astfel unicitatea. 

Importantă este însă şi capacitatea noastră de adaptare la societatea în care trăim, astfel încât rezultatul să fie unul optim atât pentru noi cât şi pentru ceilalți.

Pentru asta este nevoie de o bună capacitate de înțelegere a celorlalți, care poate decurge din autocontrol şi cunoaştere de sine. Emoțiile noastre  pot influența într-un mod mai mult sau mai puțin subtil comportamentul nostru în relaționarea socială. Exteriorizarea lor poate lua forma unor trăsături accentuate de personalitate  după care care se poate ‘’eticheta’’ o persoană.

Lumea îşi imaginează că totul este uşor, că unii oamenii  beneficiază de nişte capacități pe care ceilalți nu le au.  Ceea ce este total fals!

Toți avem această calitate,  suntem  mai mult sau mai puțin conştienți de ea.

Parțile bune ale empatiei vin la pachet şi cu altele, mai puțin bune.

Oamenii empatici sunt în general persoane care gândesc mult, carora le place să rezolve probleme şi merg în general pe ideea că acolo unde a aparut problema se află şi răspunsul, rezolvării acelei probleme. Sunt unii care nu adorm noaptea până când nu găsesc răspunsul ori soluții la o problemă ce nu le dă pace. Iar de multe ori, problemele la care se gândesc nici măcar nu sunt ale lor.

Deci sunt foarte sensibili la problemele altora!

Daca încrederea în propria persoana e scăzută, automat empatia este defectuoasă, ceea ce conduce la o socializare redusă.

Empatia nu înseamnă să fii de acord cu tot ce spune persoana din fața ta, să o aprobi și să joci după cum îți cântă ea, ci doar să accepți că există și un alt punct de vedere, iar fiecare are perceptia realitatii sale.
Oamenii empatici văd dincolo de măşti, cu usurință.

Empatia este o treaptă din inteligența emoțională, care te ajută să ai relații de calitate și să-ți oferi posibilitatea să-ți lărgești viziunea asupra lumii, în același timp fiind mai convingător și de folos pentru cei din jur, este capacitatea de a fii conștient, de a înțelege și aprecia sentimentele celorlalți și să fii sensibil la cum și de ce gândesc și simt oamenii într-un mod sau altul, chiar dacă e diferit de cum gândești și simți tu, este capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de împărtăși sentimentele (cum ar fi tristețea sau fericirea) care sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. 

O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabilă să simtă compasiune.

Empatia reprezintă capacitatea de a te detașa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emoției noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt și pentru a fi astfel și mai capabili de a-l ghici, de a-l înțelege și de a-l ajuta pe celălalt.

Să-i simțim şi să-i ajutăm pe cei care vor să fie ajutați să se trezească.

Mica lecție de iubire

Ce înseamnă să iubeşti cu adevarat?

Iubirea care cere tot timpul seamăna cu un fel de colivie de aur, un fel de închisoare cu pereții transparenți. 

Mulți dintre noi credem că suntem liberi numai pentru că pereții închisorii în care trăim sunt invizibili! 

Eu am trăit această experiență.

Am avut această senzație!

Să oferi ceva cu bucurie, fără să aştepți nimic în schimb este mai complicat! Puțini înțeleg această experiența măreață. 

Nu ştiu dacă are termen de comparatie.

Dăruim foarte des în acele situații-obligații, însă, uităm că oferim ceva fară a cere nimic în schimb; şi că este clar că în “darul” nostru nu a existat nici un fel de entuziasm, ci mai degrabă interes.  Şi dacă  adânc în sufletul tău, au existat vagi resentimente sau senzația de a fi obligat. Este evident. Nu se poate vorbi de iubire în acel caz. 

Tu, cel adevărat, nu ai face asta, doar că nu te-ai putut opune!

Între a oferi locul în autobuz cu bucurie sau respectiv dintr-un sentiment al datoriei există o mare diferență.

Iubirea reală se manifestă prin acțiuni care izvorăsc din preaplin, din abundență sau exces, spre deosebire de iubirea în percepția ei curentă care este activată de nevoie, deci de lipsă sau deficit.

Oameni care îsi cerşesc iubire unii altora!

Suntem dezamăgiți şi frustrați, deoarece nici un cerşetor nu poate face fericit un alt cerşetor!

Şi totuşi pretindem!

Trebuie mai întâi să-ți cunoşti Sinele, adică pe tine însuți, cunoaştere destul de anevoioasă când esti prins în mrejele acestei lumi!

Iubirea care dăruie, dăruie şi nu cere, poate fi comparată mai bine cu un fenomen mai
degrabă exotic, dacã îi luăm în calcul şi contra-partea.

Este vital să înveți să iubeşti, să ştii când să dai şi să nu te aştepți la nimic în schimb!
Primesti şi oferi, primesti şi oferi căutând un echilibru.
Ceea ce pare atât de simplu la nivel fizic devine brusc complicat la nivel sufletesc!

De ce!?
Te bucuri să primesti, dar ai mari ezitări în a oferi.

Cine are o privire pătrunzătoare vede dincolo de ambalajul strălucitor!
Este crucial ca energia iubirii să curgă!
Înăuntrul oricărei ființe umane se află Eu-l care nu este nimic altceva decât iubire şi înțelepciune.
Dacã energia iubirii nu este exprimată, dacă este blocatã, ea se poate întoarce împotriva ta.
Ştiu că multe tulburări se datorează agresivității neexprimate în acelaşi mod o serie de patologii au la bază iubirea neexprimată.
Fiind blocată înăuntrul tău, energia îşi schimbă polii. Ceea ce era benefic şi creator devine,
prin reprimare, malefic şi distructiv.

Acesta este motivul pentru care rămân optimist în ceea ce-l priveste pe diavolul din mine!
Într-o bunã zi, cineva îi va schimba polii!