Trezirea CONȘTIINȚEI înseamnă autocunoaștere şi dezvoltare personală, experiența de a fi întreg, complet și perfect; un mare potențial de inspirație. Să faci un pas în afara convingerilor, definițiilor și punctelor de vedere generale, care ne opresc să fim tot ceea ce putem fi. Sensul tău nu este despre cât de imperfect eşti, sau despre cum să te repari (asta ai încercat destul pâna acum), ci despre accesul la măreția şi lumina din tine şi despre perfecțiunea ta. Și mai ales este o poveste despre minte, şi despre suflet. TU, ce duci în spate? Despre ce este viața ta? Cum ar fi să fie despre pace, împlinire, armonie, dragoste și prosperitate? Cum ar fi să stii că esti deja întreg, complet și perfect și că nu mai trebuie să te străduiesti să te „repari” sau să te ascunzi? Trăiește o experiență grandioasă descoperindu-te pe tine însuți, cu ceea ce eşti sau vrei sa fii. Fă-ți acest dar de preț. E momentul sa-ți primești viața cu mai multă iubire, acceptare şi bucurie, cu drag Valentin.

luni, 16 februarie 2015

Simte Învață Evoluează

Să-ți gasești calea nu înseamnă neapărat să-ți găseşti împlinirea, mai degrabă povestea este despre cum să-ţi împărtăşeşti, trăindu-ți, propria bucurie.

Nu să găseşti fericirea este sensul sau secretul existenței, este secretul de a şti cum să o împărtăşeşti!

Nu "trebuie" să găseşti fericirea, ea este doar o stare de sine.
Vine și pleacă uneori.
Asemeni ploii, sau a norilor!

Dacă nu eşti fericit când intri într-o relaţie de orice fel, nu vei avea ce "fericire" să pui în ea – iar în relaţiile interumane putem să găsim, sau să primim, doar ceea ce punem noi înşine acolo.

Acesta este un adevăr universal valabil,  pentru tot ceea ce este conţinut de "Viaţă".

Ceea ce dai din tine este ceea ce este şi implicit ceea ce simți.

#ValentinDragomir

sâmbătă, 7 februarie 2015

Ce sunt oamenii?

"Era odată un bătrân unchieş foarte înțelept, care ședea la marginea unui sat, aproape de intrarea unei bătrâne cetăți din Transilvania.

Un tânăr se apropie mergând încet într-o zi și îl întreabă:

- Buna ziua! Nu am mai fost niciodată pe aici, prin ținuturile acestea. 
Cum sunt locuitorii acestei cetăți?

Bătrânul îi răspunse zâmbind printr-o altă întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Egoiști și răi! De aceea mă şi bucur că am plecat de acolo.
Bătrânul se gândi puțin şi răspunse calm:
– Așa sunt și locuitorii acestei cetăți.
Şi tânărul plecă.

Puțin după aceea, un alt tânar se apropie de omul nostru și îi puse aceeași întrebare:
– Buna ziua unchiule, abia am sosit în acest ținut. Cum sunt locuitorii acestei cetăți?
Omul nostru răspunse cu aceeași întrebare:
– Cum erau locuitorii cetății de unde vii?
– Erau buni, mărinimoși, primitori, cinstiți şi foarte veseli. Aveam mulți prieteni acolo și cu greu i-am părăsit.
– Asa sunt și locuitorii acestei cetăți, răspunse bătrânul.

Un cioban care își aducea pe acolo oile la adăpat în fiecare zi, auzise aceste convorbiri și, pe când cel de-al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân și îi zise foarte mirat.
– Cum poți să dai două răspunsuri cu totul diferite, la una și aceeași întrebare!? Iar fața lui parea foarte indignată.
– Fiule, răspunse unchieşul: fiecare poartă lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut, nu va găsi nici aici, nici acum nimic bun! 
Dimpotrivă, acela care a avut prieteni și în alt oraș va găsi și aici tovarași credincioși și de încredere. 
Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm fiecare să găsim în ei!"













Noi suntem lumea.


Ceea ce proiectăm în ea este ceea ce este.


Oamenii nu sunt altceva decât ceea ce știm fiecare să oglindim în ei!