Stau şi mă gândesc...
Ce ar trebui să-mi spun dacă "ar trebui" să-mi spun mie însumi nişte lucruri!?
Îmi plac jocurile de cuvinte.
Ei bine, zic: ar trebui să scriu mai mult, ar trebui să alerg mai mult, ar trebui să visez mai mult!
Dar, oare când mai avem timp să le facem pe toate!? Printre atâtea gânduri, atâtea probleme, reale şi închipuite. Atâtea nevoi!
Cine sunt!? Ce simt!? Ce vreau!?
Câteodată calea poate fi să-ți trăieşti întâmplator viața, să răspunzi la tot felul de chemări şi să te pierzi în tot felul de anturaje. Blocat între propriile vicii şi necesități sau între multele lucruri care "trebuie" să le faci pentru ceilalți şi bineînțeles cele care trebuie să le faci pentru tine. Posedat de trăiri din trecut sau pierdut în trăirile care mi le oferă viața la fiecare pas, stau şi mă întreb cine sunt eu, ce vreau şi care îmi este direcția!?
E clar că am un timp de când stau şi ronțăi idei.
Mă întreb oare este bună direcția în care vreau să merg!? Oare asta îmi doresc să fac!?
Oare fac ce vreau eu, sau ce se asteaptă ceilalți de la mine!?
Luptă nebună cu propriile gânduri, oscilări duale între păreri pro şi contra
între aduceri aminte de persoane şi trăiri.
Câteodată am în cap un ocean de gânduri. Curge în fluvii şi curenți de idei, cu lacuri de frustrări şi mări de dorințe!
Cine sunt eu răsună iarăşi ecoul mut în capul meu!?
Şi mintea se goleşte.
Totul dispare.
Şi atunci parcă mă pierd în infinit!
Stau eu cu mine şi parcă văd norul de gânduri ce vine peste mine!
Şi iarăşi mă pierd!
Uneori stau şi mă gândesc că degetele mele îşi fac singure treaba, şi picioarele la fel!
Pierdute între mecanisme şi formalități!
Atitudini!
Mi-e frică să nu-mi trăiesc viața ca atunci când te pierzi în culoarea verde la semafor!
Semaforul se face verde şi eu tot îl privesc! Şi totuşi stau!
Trebuie să mă atenționeze cineva şi totuşi îl priveam!
Mă gândesc oare pot să pățesc la fel şi când mă cert sau când manânc; sau pur şi simplu când fac conversație câteodată!?
Ne trăim viața pierduți între conflicte şi între scenarii inutile exact ca la semafor! Uităm!
Se face verde si noi stăm pe loc!
Şi nu avem pe nimeni să ne atenționeze!
Uneori este cazul să ne oprim şi noi insistăm.
Ne pierdem între vicii şi între gelozii şi cel mai des şi dureros ne pierdem în conflicte de care nu avem nevoie!
Cine sunt!? Ce simt!? Ce vreau!?
Sunt întrebări care mă aduc înapoi la cel care sunt, la cel care am hotărât să fiu, să devin.
Şi în mintea mea iar se face gol, iar sunt eu şi cu mine treaz şi conştient cautându-mi sensul şi calea.
Să-ți creezi realitatea urmărind să nu te pierzi în instincte!
Jocul cu mintea mă face să uit iar de mine.
Nu te poți gândi la două lucruri în acelaşi timp.
Şi totuşi: ce aduce gândurile!? Ce le face să treacă!?
Sunt doar câteva gânduri care ar putea fi completate de ale voastre.
Universul să ne dea energie, claritate şi viziune în momentele de descurajare, ca să putem să ne ridicăm şi să continuăm să ne trezim, să vedem cine suntem şi ce vrem. Şi mai ales cum să ajungem exact acolo unde ne dorim să fim!
Cine sunt eu!? Ce simt!? Ce vreau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu