Identificarea cu lucrurile

   Cei care lucrează în publicitate ştiu foarte bine ca, pentru a vinde lucruri de care oamenii nu au reală nevoie, trebuie sa îi convinga de faptul ca respectivele lucruri vor adăuga ceva modului în care se vad pe ei înşişi sau în care sunt văzuţi de ceilalţi, cu alte cuvinte, vor adăuga ceva sentimentului de Sine. Si ei fac acest lucru spunandu-va, de exemplu, ca va veţi delimita de marea masa folosind acest produs si veţi fi în consecinţă voi insiva într-un mod mai plenar sau vor da naştere unei asocieri in Mintea voastră dintre produs si o celebritate sau o persoana debordand de tinerete, farmec si iradiind fericire.

  Chiar si asocierea imaginilor din perioada de glorie a unor celebrităţi acum în varsta sau decedate da rezultate în acest scop. Ipoteza implicită face referire la faptul ca achizitionand acest produs deveniţi, prin mijlocirea unui act magic de atribuire, asemenea lor sau măcar asemenea imaginii lor de suprafaţa.

Astfel ca, în multe cazuri, nu cumparati produsul, ci un „amplificator al identitatii”. Mărcile designerilor sunt in primul rand identităţi colective la care aderati. Sunt scumpe, prin urmare „exclusiviste”. Dacă toata lumea ar avea acces la ele si-ar pierde valoarea psihologica si n-aţi mai rămîne decat cu valoarea lor materială, care se ridica probabil la o mica fracţiune din preţul pe care l-aţi plătit.

   Genul de lucruri cu care va identificaţi diferă de la o persoana la alta, în funcţie de varsta, sex, venit, categorie socială, moda, mediu cultural si asa mai departe. Lucrul cu care va identificaţi tine în totalitate de conţinut, în timp ce imboldul inconstient de a va identifica tine de structura.

Aceasta este una dintre cele mai elementare cai prin care opereaza Mintea Egoista. Paradoxal, ceea ce asigura continuitatea asa-numitei societati de consum este faptul ca incercarea de a va regasi prin intermediul lucrurilor nu da rezultate, satisfactia Egoului este de scurta durata si astfel voi continuati sa cautati mereu si mereu altceva, continuati sa cumparati si sa consumati.

Este cert ca la nivelul Dimensiunii Fizice in cadrul careia isi duce existenta partea superficiala a Sinelui nostru, lucrurile reprezinta o componenta necesara si inevitabila a Vietii noastre. Avem nevoie de un adapost, de haine, de mobilier, unelte, mijloace de transport.

 Mai exista poate in Viata noastra si lucruri pe care le pretuim datorita frumusetii sau a unei calitati inerente. Trebuie sa cinstim lumea lucrurilor, nu s-o dispretuim. Fiecare lucru are o Existenta si este o Forma Temporara ce-si are originea in Viata fara Forma si Unica, Sursa tuturor lucrurilor, a tuturor corpurilor, a tuturor formelor, in culturile cele mai stravechi, oamenii credeau ca absolut orice, chiar si asa-zisele obiecte fara de viata aveau un Spirit al lor, iar in aceasta privinta erau mai aproape de Adevar decat suntem noi astazi.

   Cand traiesti intr-o lume in care notiunile abstracte ale Mentalului ucid Viata, nu mai simti ca Universul este Viu.

   Majoritatea oamenilor nu traiesc intr-o Realitate insufletita, ci intr-una a Conceptelor.

Dar nu putem cinsti cu adevarat lucrurile daca le folosim ca mijloc de amplificare a propriului Sine, cu alte cuvinte daca incercam sa ne regasim prin intermediul lor. Si exact in acest mod procedeaza Egoul.

Identificarea Egoului cu lucrurile da nastere atasamentului fata de lucruri, obsesiei pentru lucruri, iar acestea, la randul lor, dau nastere societatii de consum si structurilor economice in cadrul carora singura masura a progresului o reprezinta intotdeauna ideea de mai mult. Nazuinta continua catre mai mult, catre o crestere nesfarsita reprezinta o disfunctie si o boala. Este aceeasi disfunctie pe care o manifesta celulele canceroase, a caror singura tinta este sa se multiplice, inconstiente ca se indreapta catre autodistrugere prin distrugerea organismului din care lac parte.

Exista economisti atat de atasati de notiunea de crestere incat nu pot renunta nicicand la acest cuvant, motiv pentru care folosesc expresia „crestere negativa” atunci cand se refera la o perioada de criza.

   Multi oameni isi consuma o mare parte din Viata intr-o preocupare obsesiva fata de lucruri. De aceea este inmultirea obiectelor una dintre tarele timpurilor noastre, un paradox, o boala! Atunci cand nu mai simti Viata careia ii apartii, e foarte probabil ca vei incerca sa-ti umpli Viata cu lucruri.

   Va sugerez, ca practica spirituala, sa investigati prin intermediul observarii de Sine relatia pe care o aveti cu lumea lucrurilor si, in particular, cu lucrurile pe care le desemnati prin atributul „meu/mea”. Trebuie sa fiti vigilenti si onesti pentru a afla, de exemplu, daca sentimentul valorii proprii este legat de lucrurile pe care le posedati.

   Va induc anumite lucruri un sentiment subtil de importanta sau de superioritate?

   Va face lipsa lor sa va simtiti inferiori celor care au mai mult decat voi?

  Aduceti uneori in discutie lucrurile pe care le detineti sau le etalati pentru a va spori sentimentul valorii in ochii altcuiva si, implicit, in propriii vostri ochi?

   Simtiti iritare sau furie si o diminuare a sentimentului de Sine atunci cand altcineva are mai mult decat voi sau atunci cand pierdeti un lucru pe care il pretuiti?