EGO - Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”.
Binecunoscutul fenomen al menţionării in treacăt a persoanelor importante pe care le cunoaşteţi face parte din strategia Egoului de a cîştiga o identitate superioară in ochii celălalt si, prin urmare, in propriii ochi, prin asocierea cu cineva „important”. Nenorocirea de a fi faimos in aceasta lume o reprezintă faptul ca ceea ce eşti este total umbrit de o imagine mentala colectiva.
Majoritatea oamenilor pe care ii întîlniţi vor sa-si amplifice identitatea — imaginea mentala a ceea ce sunt ei — prin asocierea cu voi. Ei înşişi pot sa nu realizeze ca nu sunt interesaţi deloc de voi, ci doar de consolidarea sentimentului lor de Sine, care in ultima instanta este fictiv. Ei cred ca prin voi pot deveni mai mult decat sunt. Si urmaresc sa se intregeasca prin voi sau, mai curand, prin intermediul imaginii mentale pe care o au despre voi ca persoana celebra, ca Identitate Conceptuala colectivă foarte impunătoare.
Supraevaluarea absurda a celebrităţii este doar una dintre numeroasele manifestări ale nebuniei Egotice din lumea noastră. Unii oameni celebri cad si ei in aceeaşi greşeală, identificandu-se cu fictiunea colectivă, imaginea pe care au creat-o in legatură cu ei oamenii si mass-media, si încep chiar sa se considere superiori muritorilor de rand. Drept rezultat, devin tot mai instrainati de ei insisi si de ceilalti, tot mai nefericiti, tot mai dependenţi de popularitatea lor continua, inconjurati doar de oameni care le hrănesc imaginea bombastica de Sine, ajung incapabili de relaţii autentice.
De aceea este greu pentru o persoana faimoasa sa aiba relaţii autentice cu ceilalţi. O relaţie autentică nu este dominată de Egoul care creeaza imagini si se caută pe Sine. Într-o relaţie autentică exista o curgere către Exterior a atenţiei susţinute fata de cealaltă persoana, fără a se urmări împlinirea vreunui interes personal. Atenţia aceea susţinută este Prezenta. Ea reprezintă condiţia obligatorie pentru orice relaţie autentică, întotdeauna Egoul fie vrea ceva, fie, dacă e de părere ca n-are ce sa obţină de la celălalt, se afla într-o stare de totala indiferenţă, nu-i pasa de celălalt. Astfel, cele trei stări predominante ale relatiei de tip egoist sunt: dorinţa, întîmpinare de piedici in calea împlinirii dorinţei (furie, resentiment, învinovăţire, plîngere) si indiferenţă.
Interpretarea de roluri: multiplele faţete ale Egoului
Un Ego care vrea ceva de la altcineva — si care este acel Ego care nu vrea nimic? — va juca de obicei un anumit rol pentru a-si împlini „nevoile”, fie ca este vorba despre un cîştig material, un sentiment de putere, superioritate, impresia ca e special sau vreun fel de gratificatie, fie ea in plan fizic sau psihologic.
De obicei, oamenii sunt complet inconştienţi ca joaca respectivele roluri. Ei sunt acele roluri. Unele dintre roluri sunt subtile, altele sar in ochi oricui, mai putin persoanelor care le interpreteaza. Unele roluri au doar menirea de a atrage atentia celorlalti. Egoul se hraneste cu atentia celorlalti, aceasta fiind, in cele din urma, o Forma de energie psihica. El cauta atentia sub o anumita Forma, ca de exemplu recunoasterea, lauda, admiratia sau doar faptul de a se face remarcat intr-un fel sau altul, de a se lua cunostinta de Existenta lui.
Orice sentiment de Sine conceptual — faptul ca ma vad asa sau altfel — inseamna Ego, acesta putand fi predominant pozitiv (sunt cel mai mare) sau negativ (nu sunt bun), in spatele fiecarui concept pozitiv despre Sine sta frica de a nu fi suficient de bun…in spatele fiecarui concept negativ despre Sine este ascunsa dorinta de a fi cel mai mare sau de a fi mai bun decat altii, in spatele sentimentului de superioritate si a nevoii continue de superioritate a Egoului ce afiseaza siguranta de Sine se afla teama inconstienta de inferioritate.
Cand rolurile dispar, ce vedeti?
Din nefericire, in majoritatea cazurilor, in momentul constientizarii realitatii, ceea ce vedeti cand Egoul Pur este dezbracat de rolurile lui, este furie, cel mai probabil indreptata catre sot/ie sau partener/a.
Ceea ce in mod obisnuit se numeste „a te indragosti” este de cele mai multe ori o crestere in intensitate a Dorintei si Nevoii Egoiste. Deveniti dependenti de cealalta persoana sau, mai curand, de imaginea pe care o aveti despre acea persoana. Sentimentul nu are nimic de a face cu Iubirea Adevarata, in care nu exista nicio urma de Dorinta.
Limba spaniola este cea mai onesta in ceea ce priveste notiunea conventionala de iubire: “Te quiero” inseamna atat „Te doresc, te vreau!” cat si „Te iubesc!”.
Cealalta expresie “Te amo!” care se traduce doar prin „Te iubesc!”, si nu are aceasta ambiguitate, este rar folosita — poate pentru ca Iubirea Adevarata este la fel de rara.
Ceea ce conteaza cu adevarat nu este functia pe care o indepliniti in lumea aceasta, ci daca va identificati cu ea intr-o asemenea masura incat ea sa preia controlul asupra voastra si sa se transforme intr-un rol pe care il jucati. Atunci cand interpretati roluri, sunteti inconstienti. Atunci cand va surprindeti interpretand un rol, insasi recunoasterea faptului acestuia genereaza o distanta intre voi si rolul jucat.
Acesta este inceputul eliberarii de rol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu