Uneori ne asociem în iubire mai mult cu ura decât cu prietenia. Oscilăm duali între dragoste şi ură.
Ciudat!
Iubim şi totuşi urâm.
Pretindem că-i iubim şi totuşi uneori îi rănim profund pe oamenii care ne sunt apropiați.
Nimeni nu cred că îşi poate dori cu adevărat să se întâmple una ca asta şi totuşi de multe ori o facem.
Greşim şi credem că dragostea ne dă dreptul să judecăm!
Deschidem răni în sufletul celor pe care pretindem că îi iubim.
Când iubeşti, nu răneşti, nu condiționezi, nu ceri nimic celuilalt şi nu aştepti să ți se dea. Pentru că dragostea adevărată vine din adâncul sufletului nostru, nu jigneşti şi nu faci reproşuri, pentru că dragostea înseamnă printre altele mai ales întelegere şi respect reciproc.
Toți ne riscăm uneori iubirea şi ne pierdem, printre răutăți şi egoisme. Şi sigur mulți ajungem într-un final să ne trezim pierduți între regrete şi cu păreri de rău... şi toate acestea dintr-un singur motiv: pentru că nu înțelegem ce înseamnă cu adevărat sentimentul şi conceptul de iubire.
Iubirea ne transformă în zei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu