Nici o energie nu poate susține lipsa de autenticitate, falsul. Ceea ce poate însemna că: dintr-odată, să nu ne mai pese nici macar de acele lucruri de care consideram ca „ar trebui” să ne pese; în special, de exemplu, de „rolul” nostru în viața altor oameni!
Tranzitia de la dualitate, la unitate este un proces lent şi uneori dureros, adica să devii tu însuti, să fii treaz, să fii conştient că tu construieşti fiecare aspect al vieții tale, al trăirilor tale şi implică şi multă concentrare.
Să nu-ți mai traieşti viața raportat la aşteptările celorlalți.
Să ne vedem valoarea pe care o avem în loc să evaluăm ceea ce „facem” pentru noi sau pentru alții!
Să învățăm să iubim şi să evaluăm ce simțim. Doar fiind iubire şi fiind credincioşi față de cine suntem şi ce ne dorim, ne putem găsi calea şi sensul.
Nu pentru că eu, personal, am nevoie de încurajare, ci pentru că, în plan colectiv, pe măsură ce devenim din ce în ce mai autentici la nivelul „uman”, devenim din ce în ce mai puțin preocupați de cum suntem percepuți sau cum îi afectăm pe ceilalți.
Capabili să vedem reflectarea adevărului, peste tot în jurul nostru, ne permite, în ultimă instanță şi să ne desprindem şi de limitele condiționării noastre sociale.
Cei care chiar gândesc cu inima, ştiu că adevăratul limbaj al iubirii este tăcut, el nu este măsurat de ceea ce spunem, ci de ce(?) spunem ceea ce spunem şi ne reclamă şi o exprimare de sine sinceră.
Intenția înseamnă mereu totul!
Având acest nou grad de transparență, devine foarte uşor să vedem unde există iubire autentică: momentul în care ceilalți ne comunică adevarul lor sincer!
Observă şi simte!
Tot ceea ce va disparea din viața noastră vor fi falsitățile restante pe care le susținem: acele lucruri, oameni şi idei care ne țin legați de un model de creație de viață ce nu ne este de nici un folos.
Gândeşte cu inima! V.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu